Postări

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi

Copil în comunism

Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea

FC Barcelona sau triumful raţiunii

Imagine
Argentinianul Messi, ridiculizând doi brazilieni Sursa foto: gsp.ro Cine mai poate opri Barcelona din marşul ei triumfal spre depăşirea tuturor limitelor umane şi fotbalistice?  Dacă şi brazilienii, doar cu numele astăzi, de la Santos, crescuţi boem din spiritul Copacabanei , au clacat lamentabil în finala Campionatului Mondial al Cluburilor (0-4) , cred că doar extratereştrii în carne şi oase ar putea detrona omniprezenta Barcelona. Acum, la sfârşit de an sportiv , deschizi orice mijloc de comunicare, radio, tv, internet, şi la sport auzi/vezi/citeşti doar despre Messi, Guardiola sau Xavi. Şi aceşti jucători merită din plin toate laudele. Deşi este o echipă de artişti , victoriile Barcelonei se datorează unui ingredient esenţial, raţiunea , care i-a făcut pe conducători să elaboreze planuri pe termen lun şi foarte lung .  Nu l-am văzut niciodată pe vreunul dintre preşedinţii Barcelonei încălecându-şi luxoasa limuzină şi urlând cât îl ţineau bojocii, să se audă la

Cesaria Evora s-a dus să moară puţin

Imagine
Diva care păşea, desculţă şi modestă , peste inimile noastre ne-a părăsit   sau, după cum spune ştirea,   a încetat din viaţă , cu o discreţie scandaloasă într-o insulă despre care nimeni nu prea ştie pe unde se află, în strania Republică a Capului Verde . Loc pe care l-a cântat în câteva melodii.  Avea 70 de ani, nu 27, ca Amy Winehouse . De aceea. plecarea ei nu a produs aceeaşi emoţie , fiind trimisă pe la finalul jurnalelor de ştiri .  Era unul dintre puţinii artişti care te învăluiau într-o atmosferă aparte , de la primele acorduri, ca să nu mai spun de momentul în care începea să cânte versurile, care aduceau cu ele oceane de sentimente răvăşitoare .  Fie că era vorba despre Besame mucho sau despre alte melodii mai puţin cunoscute, Cesaria Evora reuşea să le imprime acelaşi stil, în care emoţiile năvăleau fără voia noastră. Şi pentru că e timpul liniştii , permiteţi-mi ca, înainte de a asculta cântecul Tiempo y silencio , să-l parafrazez pe Marin Sorescu,

Cum şi-au petrecut maramureşenii cutremurul?

Imagine
S-a cutremurat Maramureşul Foto: Blogul Danei Grad După cum ştiţi, astăzi, 17 decembrie 2011, pe la   jumătate la tri, cum zic oamenii locului,  Maramureşul s-a cutremurat . Din păcate, la propriu. Ceea ce nu ştiu să se fi întâmplat în ultimii ani.  Am realizat o antologie a modului în care maramureşenii au resimţit seismul. Şi unde puteau să se exprime, dacă nu pe Facebook ? Pe pagina Maramuresenii de pretutindeni .  Vă  redau brut opiniile, emoţiile şi nedumeririle aşa cum le-a înregistrat reţeaua de socializare, în ordine crescătoare.  Evident, reacţiile continuă: Ramona: Of Doamne, Doamne.... Razvan-Mihai : Doamne ajuta victimele sa treaca cu bine de acest dezastru Razvan-Mihai : eu unul am crezut ca raman fara casa : Deeutza :  noah inca asa ceva n-am mai auzit...eu stiam ca maramuresul nu a mai simtit pana acuma cutremure...cum de s-a intamplat asa ceva acuma?: Doru :  Wow.....sper ca lumea e ok Razvan-Mihai:   relieful si natura ne surprind m

Moisei, Maramureş, în revista Caţavencii

Imagine
O mică Elveţie: Moisei, Maramureş Sursa foto: Oana Coman Zi de zi apar dovezi neaşteptate ale brandului turistic pe care îl reprezintă comuna Moisei , din Maramureş . Cu două puncte de interes, Monumentul eroilor din 1944 şi Mănăstirea , Moiseiul reuşeşte să atragă atenţia celor care vor să recupereze o vârstă nealterată a umanităţii, în mijlocul unicei civilizaţii tradiţionale încă active din  Europa, Maramureşul, şi în special Maramureşul istoric . Astăzi vă semnalez un articol apărut în revista Caţavencii , la 15 decembrie 2011, intitulat simplu Moisei, Maramureş .  Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute , pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici , unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă : Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea Vișeului, la Moisei. Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare la troița din fa

Petrecerea jurnaliştilor şi bloggerilor, Cluj, #jbpartycluj

Joi, 15 decembrie 2011, a avut loc la sediul Godfather's Cafe   prima sesiune de lucru a #jbpartycluj , Petrecerea de Crăciun a jurnaliştilor şi a bloggerilor din Cluj-Napoca Juriul a înmânat tovăraşului Mihai Labo , în unanimitate, locul I la concursul de karaoke şi i-a mulţumit călduros pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii muzicale multilateral dezvoltate în patria noastră. Aceste festivităţi dansante şi cantante vin să încununeze o activitate de un an în r ândurile mişcării jurnalistico-bloggeristice clujene. Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire li se cuvine tovarăşilor Dan Olteanu  şi Tiberiu Fărcaş , organizatorii acestui eveniment de reconciliere între presă şi bloggeri. Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească , sărbătoriţii şi-au făcut urări de viaţă lungă şi de trafic ridicat, sănătate, putere de muncă şi noi succesuri în activităţile lor. Fotografii de la această sesiune