Blogul lui Ioan Ivaşcu

plouă mărunt, îmbătrânesc poeţii, duminica-şi arată sânii moi, iubirea dă în foc, tresar pereţii, nu mai există viaţă de apoi e soare-afar', îmbătrânesc licorne, lunea-şi arată colţii - de şacal, visele-s moarte în albastre ciorne, uitarea, în decor, păşeşte triumfal

Poezie scrisă azi, împreună cu prietenul Aurel Bumbaş, alături de care mă puteţi admira în fotografia de mai sus: plouă mărunt, îmbătrânesc poeţii, duminica-şi arată sânii moi, iubirea dă în foc, tresar pereţii, nu mai există viaţă de apoi plouă mărunt, întineresc nămeţii, lunea se scurge prin rigole înapoi, se-ntorc acasă îngerii tandreţii, în colţul gurii cu ţigări de foi, plouă mărunt, pe pleoapa dimineţii alunecăm nefericiţi şi goi, poftind la tainele virginităţii, ca Dumnezeu l-Adamul din noroi

şi varianta în vers alb, pornind de la versul: nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,

Vă invit să completaţi poezia cu versurile voastre şi la sfârşit ii vom da şi un titlu: plouă mărunt, îmbătrânesc poeţii, duminica-şi arată sânii moi, iubirea dă în foc, tresar pereţii, nu mai există viaţă de apoi

nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni, nu se ţin de mână, nu se privesc, ochii lor planează absent peste oameni şi lucruri nimeni nu sărută pe nimeni, buzele sunt folosite mereu pentru altceva, suspendate între tăceri şi cuvinte mulţi locuiesc în aceeaşi cameră, despărţiţi de un zid, peste care îşi aruncă, în fiecare dimineaţă, sufletele somnoroase, într-un etern meci de tenis cu doi învinşi nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni, nu se ţin de mână, nu se privesc… Tatiana Stepa - Copaci fără pădure

Gil Ioniţă - Capul de la Torda

Ce începe cu P?