Postări

PEISAJ CU TINE

Silance - Dalida Asculta mai multe audio Muzica » Ţi-au căzut pe buze florile lăuze şi de-atunci tot plouă ploaie fără rouă, cerbii lopătari cască gene mari, hăuri peste hăuri prin pietre şi tăuri: toamnă nu îşi lasă zarea mătăsoasă peste văi-năluci! plouă de atunci ca-ntr-o sărutare cu vers ca de sare şi ninge carnal val născând alt val!

o poezie mai veche

te-ai întrebat, biruitorule a toate, de ce e iarnă până peste poate, de ce din meri mai cade brumă fină pe îngerii mânjiţi cu strălumină, de ce te-ntorci din drumul tău mereu, învăluit în dulci păreri de rău, de ce scrisori citeşti cu voce tare prin ganguri înrobite de visare, pe sub castani sălbatici, pe poteci ce duc spre-aceleaşi tandre biblioteci cu cititori de-o palmă şi de-un cot ce-au răscitit din rafturi cvasitot şi cu aceleaşi geamuri aburite la care stau fecioare despletite, gustând un vers răzleţ de prin Baudelaire sau un pasaj din James Joyce, monşer? 23.04.2004

Nichita Stănescu-76 de ani de la naştere

sms-uri de dragoste

ne plouă pe umeri cu dragoste vie, iubirea ne e luminoasă trezie răstignită pe copacii în floare, primăvara e-aproape de noi şi ne doare privirea scăldată în verde promis, nimic nu ne e acum interzis *** cădea-vor, prin noapte, uşor, peste noi tăcutele vise, cu margini prea moi, de rouă, trecută prin raze,-n fior de lung-aşteptare, iubire şi dor

Valeriu Sterian - Sonetul 149

navetist către sufletul tău (I)

am nevoie de tine, aşa cum pietrele au nevoie de paşi, cufundat în iarna de martie ca o fecioară într-un ochi pătimaş

fecioara de pe strada fericirii

oraşul sub asediu îşi numără oamenii absoluţi, cu teama prinsă estetic în colţul buzelor rumene ale sinucigaşilor ajunşi la pubertate, sângerând deziluzii, timpul în scutecele lui dezmăţate aruncă ocheade zilnicelor noastre obsesii e toamnă în toate petalele seara, ruginită pe la toate încheieturile, zâmbeşte frigid pe la colţuri a-ndelunga-ntristare, răstigniţii rumegă cioburi de lumina pe-ascuns renegandu-şi originea plebee e sevă în toate arterele pe strada fericirii, un orb strânge venele îndrăgostiţilor cu o lopată din pânză de viţă de vie şi apoi, tacticos, le înghite pe rând, inimă după inimă, mare şi mică, frumoasă sau doar împărţită la doi, e singurul orb din oraş