Blogul lui Ioan Ivaşcu

FRF are nevoie de un REFRESH! Ovidiu Ioanițoaia: La rubrica de sport de ce-ai renunţat? Fănuș Neagu: M-a apucat lehamitea, pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost . Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt. De ce era Dobrin fericit - În ce sens? - În toate. Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi . Mi-aduc aminte de ce mi-a povestit cîndva Fane Cârjan, care s-a dus la Piteşti să-l ia pe Gicu Dobrin la Cluj. Unde crezi că l-a găsit? - Într-o cîrciumă? - Vezi, şi tu eşti o lepră care a plecat în America şi s-a întors ca prostu’! L-a găsit pe malul unui lac bătînd mingea cu nişte puşti şi mi-a zis: “Fane, nu puteam să-l mişc de-acolo pentru că acolo era viaţa lui!”. Simplu, Dobrin era fericit jucînd, era bucuros asemenea marilor fotbalişti de leatul lui. Ca Nichi Dumitriu, de pildă. Nichi s-a dus în Grecia antrenor, undeva pe lîngă Salonic, dar ştii ce făcea? În loc să-i comande pe juc...

Materialul exploziv din Ziua de Cluj de azi, care lansează  ipoteza conform căreia prințul Charles al Marii Britanii ar putea deveni regele Carol al III-lea al României, a generat în mintea mea de republican convins o aprigă dezbatere matinală privind avantajele și dezavantajele republicii, respectiv monarhiei. Și pentru că fantezia nu poate fi îngrădită, am încercat să mă conving dacă unele scene profund republicane ar fi posibile în plină monarhie anglo-saxonă, ca supus al lui Charles de România. 2016 : Charles de România reclamă la organismele internaționale fraudarea alegerilor parlamentare  de către Partidul Republican, fost FSN, PD (FSN), PD, PDL, și cere arestarea președintelui Biroului Electoral Central, care și-a luat, pe rând,  tainul de la partidul advers, de la ruși și de alte forțe antimonarhiste. După alegeri, câștigate în cele din urmă de partidul lui, Charles de România tace mâlc, uitând subit de fraudă și arestări. 2017 :  La un an după câș...

Moto: Uite CNP-ul, nu e CNP-ul! Infiltrate cu nesimțire, dar pe nesimțite, incompetența și prostia au cuprins organismul măcinat de boli al statului român. Ca niște viruși harnici și tenace, acaparează fiecare milimetru, intoxică mediul, otrăvesc sufletele și se instalează în fotolii gras remunerate. Cele două duhori se găsesc pretutindeni, la fel ca apa și aerul, nu-ți trebuie un nas de parfumier să le identifici și să le demaști. De cele mai multe ori, ți se face silă să le dai la o parte maladivele măști, înfricoșat de hidoșenia pe care o vei descoperi inevitabil. Incompetența și prostia au, la români, mai multe episoade decât orice telenovelă sau film siropos și, din păcate, nu le întrevedem un sfârșit. Un nou film tragi-comic se consumă zilele acestea și poartă titlul Cum să te faci de râs la recensământ fără să te doară capul . Eroul principal, prima victimă a recensământului, cum sună trompetele presei, este purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statist...

Scrisoare deschisa domnului Bogdan Geana, publicată pe www.poezie.ro, la 26. 10.2002 Stimate domnule Bogdan Geana, Am ales forma de raspuns a scrisorii deschise, in urma atacului la persoana, pe care cu ironie l-ati realizat in interventia dumneavoastra de ieri, 25.10.2002. Va declar de la bun inceput ca este pentru intaia si pentru ultima oara cand ma implic intr-o astfel de polemica,desi "parerea" mea "personala" acorda acestui veritabil gen literar toga deplinei valori artistice. De aceea,voi puncta doar cateva din ideile care m-au obsedat inainte si dupa declansarea acestui scandal "virtual",pe focul caruia s-au grabit,cu o frenezie remarcabila,sa arunce paie simpaticii nostri prieteni, domnul Dorun si domnisoara/doamna Nic. Ati demonstrat, domnule Geana, credeti fara putinta de tagada, incultura mea crasa,dedusa din nefrecventarea autorilor carora domnia-voastra le-ati inaltat "monumente mai trainice decat fierul si-nalte ca piramidele ...

plouă la Cluj ca-ntr-un oraș de cretă, tristețea ni se scurge din priviri, verdele lumii zace-n eprubetă, la umbra buletinelor de știri copiii plâng în mame a revoltă, stindardul liniștii, decolorat, încă mai flutură pe-a vieții boltă, nu mai cădem în vise și-n păcat ca-n tinerețe. și ne este scrisă maturitatea sobră ca un scut, râvnind mereu o naștere promisă la poarta paradisului pierdut

iubito, nu se poate trece, e plin orașul de pisici, amantele cu fruntea rece se hrănesc azi cu iepuri mici, vânați în plină dimineață de trubaduri cu nasu-n cești, ce își lipesc, ascuns în ceață, suavul suflet de ferești iubito, nu se poate trece, e plin orașul de castani, ne sinucide iarăși toamna  ca de atâția de zeci ani,  octombrie se despletește pe străzi nocturne cu-așa zel că vin iubitele de-a valma, ca pețitorii spre-un castel iubito, nu se poate trece și nici măcar a mai trăi, ceasul din turn privește rece ca-ntr-un pastel de-Alecsandri

Seara de gală de la Cluj Arena, din 8 octombrie, avea să-mi aducă, pe lângă invitația primită de la domnul DanOlteanu , o întâmplare cu tâlc, care arată condiția bloggerului român în 2011. După întâlnirea de la Euphoria, am plecat, mai mult sau mai puțin grupați, spre stadion. Acolo a trebuit să ne descurcăm fiecare pe cont propriu cu intrarea, rătăcindu-mă, în cele din urmă, de ceilalți.   Ajung la o poartă de la tribuna a II-a, un tânăr mă percheziționează cu zel, făcându-și datoria. Vede rucsacul, îi spun că e un aparat de fotografiat și că aș avea dreptul să-l introduc, deoarece sunt blogger oficial al evenimentului. Tânărul mă privește suspicios și mă trimite spre un altul, rostind cu jumătate de gură: Domnu e blogăr . Așa de încet a spus sau era gălăgie acolo, nu-mi dau seama, că al doilea tânăr de la intrare a întrebat   nedumerit: Ce e?. Blogăr, a răspuns  răstit primul, în așa fel încât a auzit toată lumea adunată în zonă. La auzul acestui cuvânt, o doamn...