Blogul lui Ioan Ivaşcu

11.11.2011, o zi mare pentru amatorii de profeții apocaliptice, dar o zi și mai mare pentru mai mult decât tânărul jurnalist clujean Cristian Aszalos, care, într-o atmosferă de fervoare intelectuală, și-a lansat volumul de debut, Crampoanele României șchioape , cu subtitlul elocvent Tabloidizarea presei sportive românești , apărut la Editura Eikon, în colecția Devoratorul de presă , coordonată de Tiberiu Fărcaș.  Gazdă primitoare a evenimentului a fost Foaierul Colegiului Academic din Cluj, noua denumire pentru mai cunoscuta Casă a Universitarilor. La 23 de ani, Cristian Aszalos și-a propus o temă vastă, a cărei complexitate ar fi descumpănit cercetători mai experimentați. Subiect al unei teze de licență, pe care alții l-ar fi păstrat pentru doctorat, cartea reprezintă o lucrare de pionierat, deoarece, așa cum afirmă autorul însuși în Argument , în bibliotecile din România nu se găsește niciun studiu sau titlu dedicat exclusiv tabloidului sau fenomenului de tabloidizare ....

Nu-nţeleg care e rostu' Să iei mită ca Aprostu

Toamna se lasă peste țară cu gust tăios de cătușe. Cad capete de oameni de afaceri, de sindicaliști și de primari, ca niște frunze în bătaia vântului de la Cotroceni sau de aiurea. Ole, ole, DNA bastionul anticorupției e, iar Morarul șef continuă să macine destine la comandă, dar, nu știu care  sunt motivele, nu le strivește până la capăt.  Au trecut prin ciurul cătușelor și au simțit răcoarea pe care o atrage după sine gura prea slobodă mai toți incomozii zilei, de la Becali și Diaconescu până la primarul Craiovei, Solomon. După ce s-au răcorit de-a binelea, au ieșit purificați de după gratii, cântând osanale cui trebuie. Zornăitul cătușelor se pare că are un efect terapeutic pentru urechile celor vizați, le unge ciocănelul și scărița și îi face mult mai sensibili la chemările de sirenă ale Jucătorului Suprem. Îndrăgostiți brusc de doctrina populară, își pun în mișcare întreaga influență pentru binele comun.  După ce ies din vâltoarea arestului preventiv, ei se ...

După cum scriam și în articolul anterior, o înfiorătoare molimă străbate societatea românească:  degradarea.  Cioclii țepeni, în straie nemțești, stau calmi la porțile orașelor, așteptându-și prada. Totul a fost pârjolit și otrăvit în fața valorilor. Zi de zi, fiecare element din spațiul public își aduce prețioasa contribuție la show-ul continuu al mediocrității. Presa, cândva a patra putere în stat, nu-și conștientizează vinovăția. Nu zic numai de presa audio-vizuală, arendată, de cele mai multe ori, la interese mogule, ci de presa scrisă, care ar trebui să aibă o anumită ținută intelectuală. Din păcate, la începutul anilor '90, odată cu găina care a născut pui vii, presa și cultura de înaltă clasă s-au despărțit irevocabil, pe motiv de nepotrivire de caracter. S-a pervertit atât de mult gustul public în anii democrației, încât ajungem să regretăm presa autentică din timpul comunismului. Să nu începem comparația defavorabilă prezentului din perioada interbel...

Saturnaliile reprezintă sărbătoarea din Roma Antică, în care, pentru trei zile carnavalești, stăpânii făceau schimb de roluri cu sclavii. Era o răsturnare temporară a valorilor, care, odată încheiat circul, reveneau pe soclul de unde erau detronate ludic la următoarele Saturnalii. Aveau loc în fiecare an la 25 decembrie. Situația României din ultimii 21 (sau chiar 70!) de ani este o dilatată sărbătoare a Saturnaliilor. Neaveniții au răsturnat mesele nobililor și tronează arogant în locul acestora. Trăim într-o continuă absență a stăpânilor. Analfabeții au luat locul intelectualilor, iar piloșii s-au substituit celor competenți, într-o lume pe dos din care nu mai putem ieși. Fiecare domeniu al vieții sociale este străbătut de firul roșu al unui singur cuvânt care a pătruns adânc în celulele noastre: degradare . Evident, comunismul a contribuit din plin la acest fenomen, deoarece îi intra în fișa postului, dar ce ne-a împiedicat în anii postrevoluționari să ne îndreptăm privir...

Recesiunea a trecut, criza continuă, Grecia e în colaps, euro cade, leul, de asemenea, România profundă debordează de voie bună. Parcă ne-am unit sub deviza: câtă veselie la Tulcea, atâta la Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc sau Ploiești. Ne dăm cu toții pe toboganul unei veselii colective care contaminează, dar nu prevestește nimic bun. Duminică , 30 octombrie 2011, o haimana din Ploieștiul lui Caragiale și al lui Nichita Stănescu, dar și al lui Doroftei, îi aplică un croșeu laș fotbalistului Stelei, George Galamaz, chiar pe terenul de joc, sub privirile materne ale stewardeselor de la Galant Security, care nu știau că au voie să intre în teren, indiferent de ce s-ar fi întâmplat acolo. Derbedeul zburdă nestingherit pe tăpșanul proaspăt al OZN Arena. Într-o societate cât de cât normală, s-ar fi lucrat la prevenirea acestui incident regretabil. Luni , galanții cerberi ai OZN-ului ploieștean primesc o amendă de 500 de lei, aceeași sumă cu care a fost amendată de poliție o cunoșt...

Deși a început năvalnic, precum în vremurile de fericită amintire ale viteziștilor de la Sevilla, Steaua a strâns din dinți pentru prima victorie a unei echipe românești pe Național Arena, 4-2 cu Macabbi Haifa, în Europa League. După răsturnarea de scor realizată de israelieni, îmi venea în minte una dintre axiomele populare ale fotbalului, conform căreia 2-0 este un scor periculos. Dar două personaje-cheie ale meciului de aseară au ținut să mă contrazică: Cristi Tănase și publicul de pe Național Arena . Sau în ordine inversă? Lipsiți de minima consiliere psihologică, atât de necesară în sportul de mare performanță, asemenea majorității echipelor din România, steliștii îl pierd prostește în minutul 62 pe Florin Costea, iar în minutul 67 pe Ilie Stan. Orice om cu capul pe umeri spunea că va urma prăbușirea.  Născut din mantaua Gâscanului Dobrin, la fel ca Mutu și Dică, și primind de la cei trei, în codul genetic, alături de talent, risipirea, Tănase a cutremurat Național Aren...