Blogul lui Ioan Ivaşcu

Articolul meu de ieri este completat cu ceea ce a scris domnul Vasile Danci in comentarii despre recuperarea miraculoasă a filmului Ultima frontieră a morţii , turnat la Moisei:  Subliniez faptul că UN MERIT DEOSEBIT în recuperarea acestui film aparţine la doi moroşeni de mare ispravă, respectiv Dna. Dorina Săsăran, stabilită în prezent la Tg. Mureş, soţia regretatului actor Ioan Săsăran (distribuit cu rol în filmul nostru), şi bunului meu prieten Claudiu Danci cel care m-a ajutat să descîlcesc iţele virtualului pentru a ajunge la sursa postării acestui film. Fără ei ar fi fost cu siguranţă mult mai greu, sau, poate mai aşteptam pînă venea norocul peste vreunul dintre noi !!! Şi, apropo de legătura acestei echipe cu filmul nostru: vreau să spun că am descoperit cu mare bucurie faptul că tatăl lui Claudiu Danci (site-ul lui este aici n.a.) i-a meşterit cîrjele lui Florin Piersic din acest film, drept pentru care am promis că voi face un interviu cu acest meseriaş aparte, cu ...

Dacă eşti din Moisei, Maramureş, e imposibil să nu fi auzit de un film, Ultima frontieră a morţi i , turnat în localitate, în anul 1979. Pentru moiseieni, e mai mult decât un film, e un subiect de poveşti nesfârşite la gura sobei, în grelele nopţi de iarnă în care Pietrosul se răstoarnă cu valuri de frig peste sat. Bunicii le povestesc nepoţilor despre faptul că au făcut figuraţie în acest film, alături de Florin Piersic şi Ion Dichiseanu, că au săpat tranşee în locul numit Livadă, că au participat activ la realizarea peliculei. Am auzit eu însumi aceste istorisiri memorabile de la bunica mea şi de la o vecină care a trăit 100 de ani, care era foarte mândră că a jucat pentru câteva secunde în film, fără ca eu să-l fi văzut vreodată. De asemenea, am ascultat mărturiile mai multor oameni care îmi relatau întâmplări pitoreşti din culisele filmărilor, impresionante şi amuzante în acelaşi timp. Deşi nu respectă adevărul istoric, punând masacrul de la Moisei , din 14 octomb...

11.11.2011, o zi mare pentru amatorii de profeții apocaliptice, dar o zi și mai mare pentru mai mult decât tânărul jurnalist clujean Cristian Aszalos, care, într-o atmosferă de fervoare intelectuală, și-a lansat volumul de debut, Crampoanele României șchioape , cu subtitlul elocvent Tabloidizarea presei sportive românești , apărut la Editura Eikon, în colecția Devoratorul de presă , coordonată de Tiberiu Fărcaș.  Gazdă primitoare a evenimentului a fost Foaierul Colegiului Academic din Cluj, noua denumire pentru mai cunoscuta Casă a Universitarilor. La 23 de ani, Cristian Aszalos și-a propus o temă vastă, a cărei complexitate ar fi descumpănit cercetători mai experimentați. Subiect al unei teze de licență, pe care alții l-ar fi păstrat pentru doctorat, cartea reprezintă o lucrare de pionierat, deoarece, așa cum afirmă autorul însuși în Argument , în bibliotecile din România nu se găsește niciun studiu sau titlu dedicat exclusiv tabloidului sau fenomenului de tabloidizare ....

Nu-nţeleg care e rostu' Să iei mită ca Aprostu

Toamna se lasă peste țară cu gust tăios de cătușe. Cad capete de oameni de afaceri, de sindicaliști și de primari, ca niște frunze în bătaia vântului de la Cotroceni sau de aiurea. Ole, ole, DNA bastionul anticorupției e, iar Morarul șef continuă să macine destine la comandă, dar, nu știu care  sunt motivele, nu le strivește până la capăt.  Au trecut prin ciurul cătușelor și au simțit răcoarea pe care o atrage după sine gura prea slobodă mai toți incomozii zilei, de la Becali și Diaconescu până la primarul Craiovei, Solomon. După ce s-au răcorit de-a binelea, au ieșit purificați de după gratii, cântând osanale cui trebuie. Zornăitul cătușelor se pare că are un efect terapeutic pentru urechile celor vizați, le unge ciocănelul și scărița și îi face mult mai sensibili la chemările de sirenă ale Jucătorului Suprem. Îndrăgostiți brusc de doctrina populară, își pun în mișcare întreaga influență pentru binele comun.  După ce ies din vâltoarea arestului preventiv, ei se ...

După cum scriam și în articolul anterior, o înfiorătoare molimă străbate societatea românească:  degradarea.  Cioclii țepeni, în straie nemțești, stau calmi la porțile orașelor, așteptându-și prada. Totul a fost pârjolit și otrăvit în fața valorilor. Zi de zi, fiecare element din spațiul public își aduce prețioasa contribuție la show-ul continuu al mediocrității. Presa, cândva a patra putere în stat, nu-și conștientizează vinovăția. Nu zic numai de presa audio-vizuală, arendată, de cele mai multe ori, la interese mogule, ci de presa scrisă, care ar trebui să aibă o anumită ținută intelectuală. Din păcate, la începutul anilor '90, odată cu găina care a născut pui vii, presa și cultura de înaltă clasă s-au despărțit irevocabil, pe motiv de nepotrivire de caracter. S-a pervertit atât de mult gustul public în anii democrației, încât ajungem să regretăm presa autentică din timpul comunismului. Să nu începem comparația defavorabilă prezentului din perioada interbel...

Saturnaliile reprezintă sărbătoarea din Roma Antică, în care, pentru trei zile carnavalești, stăpânii făceau schimb de roluri cu sclavii. Era o răsturnare temporară a valorilor, care, odată încheiat circul, reveneau pe soclul de unde erau detronate ludic la următoarele Saturnalii. Aveau loc în fiecare an la 25 decembrie. Situația României din ultimii 21 (sau chiar 70!) de ani este o dilatată sărbătoare a Saturnaliilor. Neaveniții au răsturnat mesele nobililor și tronează arogant în locul acestora. Trăim într-o continuă absență a stăpânilor. Analfabeții au luat locul intelectualilor, iar piloșii s-au substituit celor competenți, într-o lume pe dos din care nu mai putem ieși. Fiecare domeniu al vieții sociale este străbătut de firul roșu al unui singur cuvânt care a pătruns adânc în celulele noastre: degradare . Evident, comunismul a contribuit din plin la acest fenomen, deoarece îi intra în fișa postului, dar ce ne-a împiedicat în anii postrevoluționari să ne îndreptăm privir...