Blogul lui Ioan Ivaşcu

Dragi microbiști, nu știu dacă ați aflat, dar aseară, 15 noiembrie 2011, a jucat Naționala, da, acea echipă îmbrăcată în galben pe care ne-am obișnuit să o scriem cu inițială majusculă de la Hagi și Popescu încoace. Echipa pentru care ne puneam scobitori în ochi pentru a rezista până la 2 noaptea, când începea meciul cu Columbia de la World Cup 1994. Mulți dintre noi încă mai aveam pe vremea aceea tradiționalele televizoare alb-negru, cu  lămpi, cu renumita PL500, care claca dacă aparatul mergea mai mult de două ore. Eram obligați să ținem televizorul închis toată ziua și chiar în pauză ca să nu se defecteze în cele 90 de minute ale meciului mult așteptat. Echipa pentru care am vărsat o lacrimă sinceră atunci când Dan Petrescu și Belodedici au ratat cele două penalty-uri care ne despărțeau de nesperata semifinală cu Brazilia. Echipa care spulbera la București Țara Galilor, cu 5-1 și pe care o știam pe de rost ca pe toate echipele mari din istoria fotbalului.  ...

La cererea publicului de blog cetitoriu, am comis următoarea analiză politică a la Iosif Boda (fără Monica Ghiurco): Mircea Geoană, la un pas de excludere Sursa: Mediafax Credeam în 2009 şi cred şi azi că Mircea Geoană ar fi fost, prin comparaţie, un preşedinte infinit mai responsabil decât Traian Băsescu. Din păcate, bătrânul lup de mare aflat în scaunul cotrocenist l-a devorat în arena catodică,  vânându-i naivităţile, spre satisfacţia unei gloate care şi-a asigurat, pentru încă cinci ani, proviziile strategice de circ şi pâine. Printre știrile despre prim-ministrul al cărui nume începe cu B, de la bunga-bunga, s-a auzit, mai întâi ca o șoaptă, apoi ca un crivăț conjugal, vestea  că Mircea Geoană, unul dintre personajele care au împărțit România în două la Prezidențialele de acum 2 ani, va fi exclus din partidul care l-a susținut în ipostazele de candidat la preşedinţia Republicii și de președinte al Senatului. PSD-UL s-a lepădat de Mircea Geoană, candidatul abona...

Sursa foto: Site-ul Muzeului Farmaciei din Cluj Strămoșii noștri, obișnuiți să stea cu urechea și cu inimile mai aproape de esențele lumii, credeau că la temelia fiecărei construcții umane se află un suflet, care îi asigură acesteia perenitatea. Ceea ce este făcut fără suflet se dărâmă. De aceea, legendarul  meșter Manole pune suflet în materia creată de el și aceasta își dobândește, prin jertfă, spiritualitatea. Fără îndoială, marele oraș cultural care este Clujul are suflet, cum spunea un slogan mai vechi, ca o însumare a sufletelor din oameni și locuri. Astăzi, privirea mea se îndreaptă către una dintre clădirile care este suflet din sufletul Clujului: Muzeul Farmaciei . Amplasat între Central și Biserica Sfăntul Mihail, mai aproape de cea din urmă, la un colț de stradă unde funcționează superstiții străvechi, Muzeul Farmaciei trece neobservat. Îți trebuie o perspicacitate deosebită, de Sherlock Holmes, ca să înțelegi că acolo se găsește Casa Hintz , clădire...

Articolul meu de ieri este completat cu ceea ce a scris domnul Vasile Danci in comentarii despre recuperarea miraculoasă a filmului Ultima frontieră a morţii , turnat la Moisei:  Subliniez faptul că UN MERIT DEOSEBIT în recuperarea acestui film aparţine la doi moroşeni de mare ispravă, respectiv Dna. Dorina Săsăran, stabilită în prezent la Tg. Mureş, soţia regretatului actor Ioan Săsăran (distribuit cu rol în filmul nostru), şi bunului meu prieten Claudiu Danci cel care m-a ajutat să descîlcesc iţele virtualului pentru a ajunge la sursa postării acestui film. Fără ei ar fi fost cu siguranţă mult mai greu, sau, poate mai aşteptam pînă venea norocul peste vreunul dintre noi !!! Şi, apropo de legătura acestei echipe cu filmul nostru: vreau să spun că am descoperit cu mare bucurie faptul că tatăl lui Claudiu Danci (site-ul lui este aici n.a.) i-a meşterit cîrjele lui Florin Piersic din acest film, drept pentru care am promis că voi face un interviu cu acest meseriaş aparte, cu ...

Dacă eşti din Moisei, Maramureş, e imposibil să nu fi auzit de un film, Ultima frontieră a morţi i , turnat în localitate, în anul 1979. Pentru moiseieni, e mai mult decât un film, e un subiect de poveşti nesfârşite la gura sobei, în grelele nopţi de iarnă în care Pietrosul se răstoarnă cu valuri de frig peste sat. Bunicii le povestesc nepoţilor despre faptul că au făcut figuraţie în acest film, alături de Florin Piersic şi Ion Dichiseanu, că au săpat tranşee în locul numit Livadă, că au participat activ la realizarea peliculei. Am auzit eu însumi aceste istorisiri memorabile de la bunica mea şi de la o vecină care a trăit 100 de ani, care era foarte mândră că a jucat pentru câteva secunde în film, fără ca eu să-l fi văzut vreodată. De asemenea, am ascultat mărturiile mai multor oameni care îmi relatau întâmplări pitoreşti din culisele filmărilor, impresionante şi amuzante în acelaşi timp. Deşi nu respectă adevărul istoric, punând masacrul de la Moisei , din 14 octomb...

11.11.2011, o zi mare pentru amatorii de profeții apocaliptice, dar o zi și mai mare pentru mai mult decât tânărul jurnalist clujean Cristian Aszalos, care, într-o atmosferă de fervoare intelectuală, și-a lansat volumul de debut, Crampoanele României șchioape , cu subtitlul elocvent Tabloidizarea presei sportive românești , apărut la Editura Eikon, în colecția Devoratorul de presă , coordonată de Tiberiu Fărcaș.  Gazdă primitoare a evenimentului a fost Foaierul Colegiului Academic din Cluj, noua denumire pentru mai cunoscuta Casă a Universitarilor. La 23 de ani, Cristian Aszalos și-a propus o temă vastă, a cărei complexitate ar fi descumpănit cercetători mai experimentați. Subiect al unei teze de licență, pe care alții l-ar fi păstrat pentru doctorat, cartea reprezintă o lucrare de pionierat, deoarece, așa cum afirmă autorul însuși în Argument , în bibliotecile din România nu se găsește niciun studiu sau titlu dedicat exclusiv tabloidului sau fenomenului de tabloidizare ....

Nu-nţeleg care e rostu' Să iei mită ca Aprostu