cântece eretice, pentru Muzenie
nu-ţi fie teamă,
îngerii au obosit,
deşi-şi mai poartă trupul peste ape,
sufletul meu peticit
e din ce în ce mai aproape
se pierde năuc în arcade,
atins de-amintire şi-alean,
răpus de amurgul ce cade
în albul oraş transilvan
preludiu-al neliniştii este
conturul lui ferm şi ursuz,
menestreli răvăşiţi de poveste
se scaldă-n penumbra-mi de muz
Comentarii