vioara apune în mâinile ei…
Vioara apune în mâinile ei,
Lent, palmele i se prefac în scântei
Şi iarba e-n sânge şi pietrele dor,
Trupu-i devine vitraliu sonor,
Munţii se retrag, de tristeţe, în cer,
Raze târzii pe fruntea ei pier,
Arborii capătă o culoare ciudată,
Pământul îmi pare străvezie pată,
Cea din urmă notă e-atât de aproape,
Că îi simţi răstignirea în ape,
Un joc între umbrele nenuntiţilor zei.
Vioara apune în mâinile ei.
Lent, palmele i se prefac în scântei
Şi iarba e-n sânge şi pietrele dor,
Trupu-i devine vitraliu sonor,
Munţii se retrag, de tristeţe, în cer,
Raze târzii pe fruntea ei pier,
Arborii capătă o culoare ciudată,
Pământul îmi pare străvezie pată,
Cea din urmă notă e-atât de aproape,
Că îi simţi răstignirea în ape,
Un joc între umbrele nenuntiţilor zei.
Vioara apune în mâinile ei.
Comentarii