luni, 11 mai 2009

elegie

Copacii zac sub cenuşa frunzei
ca orbul sub greutatea luminii;
ascult ochii tăi ce respiră tăcerea;
un greiere şi-a presărat surâsul prin iarbă
şi nările cerbilor adorm răstignite
la chemarea mirosului tău.
Aşezat lângă inima ta,
mă binecuvântă, frumoaso;
abisul vrajeste lumini de cădere-n păcat;
eu m-adâncesc în floarea ochiului şi tac