vineri, 28 octombrie 2011

Fanteziile unui republican convins


Materialul exploziv din Ziua de Cluj de azi, care lansează ipoteza conform căreia prințul Charles al Marii Britanii ar putea deveni regele Carol al III-lea al României, a generat în mintea mea de republican convins o aprigă dezbatere matinală privind avantajele și dezavantajele republicii, respectiv monarhiei. Și pentru că fantezia nu poate fi îngrădită, am încercat să mă conving dacă unele scene profund republicane ar fi posibile în plină monarhie anglo-saxonă, ca supus al lui Charles de România.

2016: Charles de România reclamă la organismele internaționale fraudarea alegerilor parlamentare  de către Partidul Republican, fost FSN, PD (FSN), PD, PDL, și cere arestarea președintelui Biroului Electoral Central, care și-a luat, pe rând,  tainul de la partidul advers, de la ruși și de alte forțe antimonarhiste. După alegeri, câștigate în cele din urmă de partidul lui, Charles de România tace mâlc, uitând subit de fraudă și arestări.

2017:  La un an după câștigarea alegerilor de către partidul monarhist, Charles de România intră în conflict deschis și sângeros cu primul-ministru pe care l-a susținut, declarând că avem de-a face cu un dandy incompetent cu pretenții de civilizație, care nu e în stare să declare alegeri anticipate când se află pe val. De asemenea, în acest an, este pornită urmărirea penală împotriva fostului președinte al României, Traian Băsescu, sub patronajul lui Charles de România, spun gurile rele ale televiziunilor mogule (B1, OTV, Taraf tv, Etno), influențate tot mai mult de Partidul Republican

2018: La alegerile europene, candidează ca independent prințul Harry de Wales,  fiul lui Charles de România, care câștigă un mandat de europarlamentar, cu sprijinul partidului de guvernământ. Sprijinit de primarul monarhist al municipiului Piatra Neamț, Gheorghe Ștefan, zis Pinalty, Harry câștigă detașat alegerile. Este acuzat de manipularea alegătorilor prin oferirea de găleți pe care era inscripționat chipul mamei sale, prințesa Diana, și a unor pungi de făină aduse direct din Regatul Unit, de Gheorghe Butterfly, președintele Consiliului monarhist al județului Suceava,  cu avionul ministrului român al apărării, Gabriel Oprea.

2019: La ieșirea de la celebrul local Cireșica, din Neptun, Charles de România smulge, cu forța pe care i-o dă sângele albastru al casei de Windsor, un iPhone 11 din mâna unei ziariste care îl filma, întrebând-o la urcarea în mașină dacă nu are nevoie de resuscitare și adresându-i printre dinți zguduitoarea replică : Vin în birou la tine, să o facem..., în româna britanică.


Și lista continuă...

Orice asemănare cu personaje sau evenimente republicane este absolut întâmplătoare.



miercuri, 26 octombrie 2011

Triumful incompetenței


Moto: Uite CNP-ul, nu e CNP-ul!

Infiltrate cu nesimțire, dar pe nesimțite, incompetența și prostia au cuprins organismul măcinat de boli al statului român. Ca niște viruși harnici și tenace, acaparează fiecare milimetru, intoxică mediul, otrăvesc sufletele și se instalează în fotolii gras remunerate.

Cele două duhori se găsesc pretutindeni, la fel ca apa și aerul, nu-ți trebuie un nas de parfumier să le identifici și să le demaști. De cele mai multe ori, ți se face silă să le dai la o parte maladivele măști, înfricoșat de hidoșenia pe care o vei descoperi inevitabil.

Incompetența și prostia au, la români, mai multe episoade decât orice telenovelă sau film siropos și, din păcate, nu le întrevedem un sfârșit.

Un nou film tragi-comic se consumă zilele acestea și poartă titlul Cum să te faci de râs la recensământ fără să te doară capul. Eroul principal, prima victimă a recensământului, cum sună trompetele presei, este purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statistică (INS), Vladimir Alexandrescu, care declara sâmbătă, cu autoritatea pe care i-o dădea funcția, că declararea CNP-ului este facultativă, deși pe formularul de recensământ apare obligativitatea declarării datelor.

E un caz de manipulare, de aplecat urechea la ce zice televizorul la care apare însuși purtătorul de cuvânt al INS, declarând inepții și instigând, astfel, populația la nedeclararea CNP-ului și, deci, la încălcarea legii.
De sâmbătă până azi, marți, oare unde a fost preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Vergiliu Voineagu, de nu a sesizat grava eroare a celui care îl reprezintă în fața presei? Iată explicația aiuritoare a domnului președinte, plătit, alături de purtătorul său de cuvânt, din banii statului: Purtătorul de cuvânt, după ce a făcut precizări că nu orice recenzori acordă sancţiuni, ci persoane special nominalizate care constată cuantumul sancţiunii a mers puţin mai departe şi şi-a exprimat din grabă şi din pregătire insuficientă un punct de vedere personal că nedeclararea CNP nu impune sancţiune. (sursa: Mediafax). Plătim oameni în funcții cheie ca să-și exprime un punct de vedere personal? Oare ce salariu avea purtătorul de cuvânt, dar domnul Voineagu câți bani încasează, ca să reacționeze atât de prompt, adică în 4 zile, să fie iritat și să nu știe răspunsuri la întrebări legate de recensământ (vezi acest articol)?

Pe lângă purtătorul de cuvânt, victimă a propriei sale incompetențe și, zice fostul șef al domniei sale, grabe, următoarele victime ale Recensământului 2011 vor fi simplii recenzori, care trebuie să se întoarcă la locuințele unde persoanele au refuzat să declare CNP-ul, stimulate de celebrul de acum domn Alexandrescu.

Rușine, de multe ori rușine unui stat care joacă pe banii fiecăruia dintre noi o comedie jalnică. La noi, de fiecare dată când se organizează câte o acțiune amplă, trebuie să existe victime: bacalaureatul face victime, alegerile, de asemenea, iată că și inofensivul recensământ ucide destine. Numai incompetența și prostia supraviețuiesc cu brio, se înmulțesc și prosperă, lăbărțându-se în birourile miniștrilor, în spitale sau în școli, ca o idră cu mai multe capete, vorba lui Negruzzi, care ne devorează în timp ce suntem absenți.

marți, 25 octombrie 2011

Polemici literare fără diacritice: 2002

Scrisoare deschisa domnului Bogdan Geana, publicată pe www.poezie.ro, la 26. 10.2002



Stimate domnule Bogdan Geana,

Am ales forma de raspuns a scrisorii deschise, in urma atacului la persoana, pe care cu ironie l-ati realizat in interventia dumneavoastra de ieri, 25.10.2002. Va declar de la bun inceput ca este pentru intaia si pentru ultima oara cand ma implic intr-o astfel de polemica,desi "parerea" mea "personala" acorda acestui veritabil gen literar toga deplinei valori artistice. De aceea,voi puncta doar cateva din ideile care m-au obsedat inainte si dupa declansarea acestui scandal "virtual",pe focul caruia s-au grabit,cu o frenezie remarcabila,sa arunce paie simpaticii nostri prieteni, domnul Dorun si domnisoara/doamna Nic.
Ati demonstrat, domnule Geana, credeti fara putinta de tagada, incultura mea crasa,dedusa din nefrecventarea autorilor carora domnia-voastra le-ati inaltat "monumente mai trainice decat fierul si-nalte ca piramidele ceresti". Ei sunt pentru dumnevoastra "stele fixe", batute in cuiele suficientei, asupra carora nu actioneaza "indoiala metodica" a spiritului critic modern. Un important critic literar si estetician roman,Tudor Vianu,postula ideea ca marii scriitori sunt "reputatii in devenire",ce trebuie interpretati in contextul socio-cultural al fiecarei epoci in parte. Astfel,urmand aceasta teorie, Shakespeare a putut fi etichetat "barbar" de catre Voltaire, pentru ca in secolul al XIX-lea sa se recunoasca in el "divinul brit",pe ale carui pagini isi odihnea sufletul si Eminescu al nostru al tuturor. Dumneavoastra ignorati aceasta constatare a criticii literare al carei exponent sunteti si anatemizati pe oricine ar indrazni sa ridice macar varful degetului aratator catre "sfintii" amintiti.
Pe de alta parte, domnule Geana, mi se pare deplasata aducerea in discutie acelor trei mari nume intr-o simpla incercare de critica a unei poezii apartinand Alinei David(tzupa).Ar fi trebuit sa ne referim doar la text si sa aducem argumente pro sau contra.Eu doar am schitat cateva idei,caracterizari ce nu cuprind nici atacuri la persoana,nici injurii,nici alte formule, care ar putea sa lezeze demnitate umana si literara a poetesei amintite. E adevarat ca si eu am gresit cand nu mi-am sustinut ideile prin citate. Regret, de asemenea, nefericitele alaturari violente de cuvinte, desi ele nu se refereau la persoana concreta a Alinei David si nici macar la eul sau liric, ci la imaginea care deriva din poezie. Daca, totusi, sensibila noastra colega se simte ofensata, o rog sa primeasca scuzele mele sincere.
Ajuns in acest punct, domnule Geana, as dori sa-mi exprim nelamurirea legata de scopul acestui site, www.poezie.ro. Ce vrea el?Ce vor cei care s-au constituit in acest grup/cerc literar? Suntem cu adevarat o generatie literara, fie ea si virtuala? Avem oare noi vocatia culturii? Sunt intrebari la care ar trebui sa raspunda fiecare membru al comunitatii noastre,deoarece mi se pare ca mergem spre nicaieri,ca ne multumim cu foarte putin si vocea noastra,tunatoare pe site,nu devine ,in contact cu marea cultura,decat o soapta amar balbaita:marile reviste literare ale tarii ne ignora,nimeni nu pomeneste nimic despre noi.Trebuie sa ne punem just problema daca vrem sa scriem doar din placerea de a scrie,izgoniti in mahalalele culturii romane sau daca vrem sa ne integram in acest organism,inca viu,al ei. Sporadicele mentiuni ale siteului in "Ziarul de duminica" sau in "Romania literara" ne par miracole, care nu tin nici macar trei zile. Cred ca a venit vremea sa avem un program artistic clar, domnule Geana, un suport teoretic al pasilor pe care ii facem spre marea cultura. Nu catarati omniscient si ironic pe gramezile de carti citite, vom putea sa realizam acest lucru.
"Dacia literara","Junimea" sau "Literatorul" macedonskian s-au nascut din acelasi entuziasm ce ne caracterizeaza si pe noi. E doar o propunere,care nu urmareste nici reclama,cum afirmati,domnule Geana,nici vreun alt "privilegiu". Daca v-ati oferit sa-mi faceti reclama,va multumesc si, cu parere de rau,ma dispensez de serviciile dumneavoastra.
Pentru ca idealul nostru de a crea un program literar, o noua "Introductie" sa aiba sanse de izbanda cat de mici,va propun chiar pe dumneavoastra,domnule Geana,in calitatea de coordonator al acestui proiect,bazandu-ma pe flerul,generozitatea stelara si spiritul ludic de care ati dat si sper sa dati si de acum incolo netagaduibila dovada.
In alta ordine de idei, domnule Bogdan Geana, vreau sa va atrag atentia ca aveti un nume foarte poetic si ar fi pacat sa il irositi doar IN CRITICA LITERARA polemica.in care il aveti ca adversar nedemn de moment pe civicul POESIS,desi v-as fi fost recunoscator daca mi-ati fi folosit numele adevarat.Credinta mea,domnule Geana,este ca sunteti un poet valoros,dublat de un critic profund,care dis-cerne binele de rau.un maestru in literatura www.poezie.ro. Sunteti fratele meu mai mare,aureolat de o experienta ce va da dreptul sa lipiti etichete umede pe fruntile noastre obosite de epigoni inculti.
Desi as mai zabovi putin in acest monolog,domnule Geana, nu vreau, totusi, sa abuzez de augusta domniei-voastre rabdare si, topindu-mi aripile, ca un Icar dezmostenit de fantasmele sale despre oameni, ma vad nevoit sa inchei, rugandu-va sa-mi iertati ireverentele fata de persoana-va intangibila si incredibila.
Cu respect nedisimulat,
Ioan Ivascu.

luni, 24 octombrie 2011

Poemul de vineri


plouă la Cluj ca-ntr-un oraș de cretă,
tristețea ni se scurge din priviri,
verdele lumii zace-n eprubetă,
la umbra buletinelor de știri

copiii plâng în mame a revoltă,
stindardul liniștii, decolorat,
încă mai flutură pe-a vieții boltă,
nu mai cădem în vise și-n păcat

ca-n tinerețe. și ne este scrisă
maturitatea sobră ca un scut,
râvnind mereu o naștere promisă
la poarta paradisului pierdut

miercuri, 19 octombrie 2011

iubito, nu se poate trece

iubito, nu se poate trece,
e plin orașul de pisici,
amantele cu fruntea rece
se hrănesc azi cu iepuri mici,
vânați în plină dimineață
de trubaduri cu nasu-n cești,
ce își lipesc, ascuns în ceață,
suavul suflet de ferești


iubito, nu se poate trece,
e plin orașul de castani,
ne sinucide iarăși toamna 
ca de atâția de zeci ani, 
octombrie se despletește
pe străzi nocturne cu-așa zel
că vin iubitele de-a valma,
ca pețitorii spre-un castel


iubito, nu se poate trece
și nici măcar a mai trăi,
ceasul din turn privește rece
ca-ntr-un pastel de-Alecsandri





marți, 18 octombrie 2011

Toți suntem bloggeri?


Seara de gală de la Cluj Arena, din 8 octombrie, avea să-mi aducă, pe lângă invitația primită de la domnul DanOlteanu, o întâmplare cu tâlc, care arată condiția bloggerului român în 2011.
După întâlnirea de la Euphoria, am plecat, mai mult sau mai puțin grupați, spre stadion. Acolo a trebuit să ne descurcăm fiecare pe cont propriu cu intrarea, rătăcindu-mă, în cele din urmă, de ceilalți.
 Ajung la o poartă de la tribuna a II-a, un tânăr mă percheziționează cu zel, făcându-și datoria. Vede rucsacul, îi spun că e un aparat de fotografiat și că aș avea dreptul să-l introduc, deoarece sunt blogger oficial al evenimentului. Tânărul mă privește suspicios și mă trimite spre un altul, rostind cu jumătate de gură: Domnu e blogăr. Așa de încet a spus sau era gălăgie acolo, nu-mi dau seama, că al doilea tânăr de la intrare a întrebat  nedumerit: Ce e?. Blogăr, a răspuns  răstit primul, în așa fel încât a auzit toată lumea adunată în zonă. La auzul acestui cuvânt, o doamnă din dreapta mea, care urma să fie percheziționată, le-a zâmbit complice însoțitorilor ei și s-a adresat unuia dintre tinerii cerberi de la tribuna a II-a: Blogăr? Toți suntem blogări..., nemulțumită că nu poate intra cu aparatul foto. Iar zîmbetul i s-a prelungit într-un râs aproape disprețuitor.
             

vineri, 14 octombrie 2011

luni, 10 octombrie 2011

Big city nights la Cluj Arena. 9 octombrie 2011


Moto:  Nu e pește ca balena, / Nici show ca pe Cluj Arena

A doua zi a fenomenului online/offline  #hailaclujarena, inițiat de domnul DanOlteanu, a debutat destul de devreme, duminică dimineața, la Starbucks, la ora 11.30, cu întâlnirea bloggerilor supraviețuitori după concluziile postconcert din Le General, la care, din păcate, nu am mai putut participa. Frigul din cele 5 ore de concert m-a dezarmat. Au coborât din online pentru a se așeza pe canapelele de la Starbucks: amfitrionul Dan Olteanu, Robi din Baia Mare, Kookool, Chocolat, ciulea  și sub-sau suprasemnatul.
Am fost pentru a doua oară la Starbucks și am rămas la aceeași concluzie: cafeaua e tare (și bună și scumpă).

Nu m-am prea grăbit să ajung la stadion din cauza ploii, dar pe la 17 am plecat spre Cluj Arena, cu sentimentul că numele de pe afiș nu vor asigura concertului succesul de la Scorpions. Mi se părea că a venit să cânte juriul de la Vocea României, mai puțin Marius Moga, completat de Pasărea Colibri și Smokie.

Stadionul arăta ca un copil uitat în ploaie. La Smiley, sunetul a fost execrabil, dar lumea începea să vină și să se simtă bine. El a cântat, nu cred că a și încântat, dar spectatoarele au făcut atmosferă, prevestind showul.


Horia Brenciu, însoțit de o orchestră multicoloră, ne-a adus aminte, la intrarea pe scenă, de Florin Călinescu din anii 2000, dar și celor mai nostalgici de Robingo, emisiunea adolescenței mele. Showman veritabil, nu s-a dezmințit nici aseară, cântând toate șlagărele românești și italiene, spre deliciul publicului deja încălzit.

A urmat Pasărea Colibri, care nu mai are nevoie de niciun comentariu. Îmi amintesc cum, licean fiind, am suferit destul de mult când mi-au dispărut din cămin casetele lor, În căutarea cuibului pierdut și Ciripituri, pe care le ascultam obsesiv în cameră, având coperta cu versurile în mână. Așa se explică faptul că am cântat toate melodiile lor, alături de întreaga ți calda Cluj Arena. Ploua ca-n luna lui octombre, dar eu nu-mi dădeam seama (e drept că, după experiența de la Scorpions, m-am îmbrăcat de iarnă).

Lori, în spate cu formația Agurida, a trecut rapid de la ținuta populară, cu care s-a suit în Dealul Clujului, la una și mai sumară. Și-a cântat toate hiturile de la Iubite, bună seara până la Zigazaga, finalul recitalului fiind apoteotic, cu gesturi aproape erotice la adresa tobei.

După o pauză mai lungă decăt trebuia, au apărut și Smokie, pentru care publicul a fost încălzit de vreo cîteva ori de Constantin Trofin, prezentatorul festivităților, prin acel mobilizator Who the fuck is Alice?. Smokie au început în forță, dar, după cum spune și Jteph, dându-ne de gol, am plecat după a doua piesă, încheindu-ne misiunea de bloggeri oficiali la Maimuța Plângătoare.
Familia U se poate întoarce acasă!
Îi mulțumesc și eu domnului Dan Olteanu pentru oportunitatea oferită și sper că această Mare Deschidere a reprezentat începutul unor frumoase prietenii.

P.S. Aseară, înainte de culcare, îmi răsuna în urechi vocea lui Klaus Meine, cântând pe Cluj Arena The best is yet to come.





































duminică, 9 octombrie 2011

Și eu am fost pe Cluj Arena. La Scorpions. 8 octombrie 2011

      Seară friguroasă de octombrie la primul spectacol mare pe Cluj Arena. Ca orice lucru aflat la debut, showul a demarat greu, cu mici probleme de sonorizare la primii artiști, dar cu entuziasmul publicului care umplea stadionul, în așteptarea legendei vii Scorpions. 
       Prezentată de Constantin Trofin , de la TVR, Marea Deschidere a început cu o combinație bizară de Sensor (fostul Sistem), Grupul Iza și Grigore Leșe, care s-a terminat înainte de a începe să-i înțelegem mesajul. Un fel de Grigore Leșe pe butoaie.




            A urmat clasica formație clujeană Semnal M, care a cântat cu dezinvoltură hiturile La fereastra ta și Spune-mi cine ești, trecând mai întâi prin Trenul cursă de persoane Cluj-Napoca-Apahida, care a avut aseară stație la Cluj Arena.





   După Semnal M, a venit rândul trupei Pacifica să atingă latura romantică a spectatorilor. Avându-i drept componenți de bază pe Leo Iorga și Vladi Cnejevici, veterani ai muzicii bune, Pacifica a readus în atenție melodiile de la Compact, pregătind terenul pentru Voltaj și Scorpions.



Cea mai inspirată a fost alegerea trupei Voltaj ca să încălzească publicul pentru Scorpions. Cu un Călin Goia, clujean și mare fan al lui U, în zi de grație, având un fular al lui U la gât, Voltaj a cântat 60 de minute, trecând de la piese alerte la melodii pline de romantism.




Între Voltaj și Scorpions a fost o mică pauză de vreo 25 de minute, în care cred că sunetiștii nemților au reglat tot ce putea fi reglat, pentru că la Scorpions sunetul a fost impecabil, superior celui de la artiștii noștri. Klaus Meine, genial, cu vocea lui inconfundabilă, de pus în orice antologie a muzicii de calitate, a primit de la fani un tricolor pe care scria Scorpions. Au cântat aproape 2 ore, impresionați, se pare, de căldura unui public latin.


















sâmbătă, 8 octombrie 2011

Scorpions la Cluj. Conferință de presă (FOTO ȘI VIDEO)





7 octombrie 2011. În sala de conferințe a Hotelului City Plaza din Cluj a descins o parte însemnată a istoriei muzicii rock, Scorpions. Klaus Meine, Rudolf Schenker, Matthias Jabs, James Kottak si Pavel Maciwoda au răspuns relaxat întrebărilor jurnaliștilor români, care au fost interesați de geneza hitului Wind of change, de cariera pe care ar urma-o copiii starurilor, de părerea artiștilor despre Cluj, numit, în germană, Klausenburg de unul dintre ziariștii din sală, și de așteptările pe care le au de la concertul de inaugurare. 
Cel mai vorbăreț dintre Scorpioni a fost Klaus Meine, cu nelipsiții ochelari de soare și cu basca tradițională, care a relatat faptul că melodia Wind of change s-a născut într-o seară moscovită, din anul 1988, când membrii formației au simțit schimbarea inevitabilă ce avea să se producă peste puțin timp. Cântec care a marcat destinul unei generații, Wind of change va rămâne probabil imnul tuturor revoluțiilor, asigurând, totuși, trupei germane clasicizarea.
Conștienți că au ajuns în ținutul lui Dracula, membrii formației Scorpions se așteaptă la un veritabil uragan (rock like a hurricane) la Marea Deschidere a Cluj Arena de azi.