vineri, 4 noiembrie 2011

Steaua lui Tănase

Deși a început năvalnic, precum în vremurile de fericită amintire ale viteziștilor de la Sevilla, Steaua a strâns din dinți pentru prima victorie a unei echipe românești pe Național Arena, 4-2 cu Macabbi Haifa, în Europa League. După răsturnarea de scor realizată de israelieni, îmi venea în minte una dintre axiomele populare ale fotbalului, conform căreia 2-0 este un scor periculos. Dar două personaje-cheie ale meciului de aseară au ținut să mă contrazică: Cristi Tănase și publicul de pe Național Arena. Sau în ordine inversă?
Lipsiți de minima consiliere psihologică, atât de necesară în sportul de mare performanță, asemenea majorității echipelor din România, steliștii îl pierd prostește în minutul 62 pe Florin Costea, iar în minutul 67 pe Ilie Stan. Orice om cu capul pe umeri spunea că va urma prăbușirea. 
Născut din mantaua Gâscanului Dobrin, la fel ca Mutu și Dică, și primind de la cei trei, în codul genetic, alături de talent, risipirea, Tănase a cutremurat Național Arena cu două bombe antologice, care încep să facă uitată reputația lui de cuceritor doar al bombelor sexy. Evident, cu un meci bun nu se face primăvară europeană, dar, dacă își păstrează forma, Tănase poate readuce vremurile de glorie ale Naționalei, cu un Mutu care să-l acompanieze spre victorii cu experiența sa competițională. 
Pe lângă Tănase, un rol esențial în victoria Stelei l-au avut cei 40.000 de oameni care au umplut Național Arena și care au pus în practică un alt loc comun al fotbalului, fiind al 12-lea jucător, care l-a înlocuit imediat pe de grabă intrătorul prin alunecare Florin Costea. În 10 oameni, Steaua a jucat mai bine decât în 11, poate cuprinsă și de acel spirit Martinovici de la Ploiești, cum tot spuneau comentatorii de la PROTV.
Nu folosesc cuvinte mari dacă afirm că în seara de 3 noiembrie 2011, pe Național Arena, s-a înălțat spre performanță Steaua lui Tănase. Să sperăm că această stea nu va intra în coliziune, ca în cazurile altor fotbaliști talentați, cu insidioasa cometă a nepăsării sau cu cea a vedetismului fără leac.