cântece eretice, pentru Muzenie
nu-ţi fie teamă, îngerii au obosit, deşi-şi mai poartă trupul peste ape, sufletul meu peticit e din ce în ce mai aproape se pierde năuc în arcade, atins de-amintire şi-alean, răpus de amurgul ce cade în albul oraş transilvan preludiu-al neliniştii este conturul lui ferm şi ursuz, menestreli răvăşiţi de poveste se scaldă-n penumbra-mi de muz