Blogul lui Ioan Ivaşcu

mi-e dor de liniştea pe care o răspândeau în noi mălinii, de umbra tulburat-a mâinii ce-n mai târziu dădea în floare, împrăştiind pe străzi şi-n casă delir iluminat şi pur, căci azi iubirea mă apasă cu-al ei de aur sfânt condur