Blogul lui Ioan Ivaşcu

plouă din nou, n-ai chef nici să mori

avortează sângele meu întrebări pe pajiştea hârtiei, de ocară, ancore putrede, nefireşti depărtări, mă îndrept istovit către seară ninge peste sat ninsoare vulgară ca peste-un trup dezgolit şi flămând, mă simt roman, te simt de tot barbară la hotarul dintre unde şi când rimele dorm în cuibar înroşit, visând un mesia al silabelor, mi-e dor de sufletul tău, mirosit cu nara fierbinte a sclavelor