ROJO®artspace opening exhibition e ceasul la care tramvaiele destramă stele în zori, peticindu-le, mai apoi, cu clavicule de îngeri căzuţi. mă desprind anevoie din crengile somnului, parc-aş fi Absalom, fugărit, din iubire, de tatăl său, David, ochii mi se deschid ca nişte metafore prăfuite, sunt singur în bezna parfumată a cearşafului, bucurându-mă, totuşi, de o nouă zi în acest paradis provizoriu