Blogul lui Ioan Ivaşcu

Din ţara dacilor liberi , care nu au fost niciodată îngenunchiaţi, din Moisei , Maramureş ,  mătuşa Mărie a Şuşchii, zisă şi a Frizerului,  ne povesteşte despre un trecut pe care noi nu ni-l putem nici măcar imagina. Un personaj fabulos , peste care istoria a trecut dureros, fără să-i altereze harul povestirii ,  umorul autentic şi pofta de viaţă.   Pe parcursul a opt minute, mătuşa Mărie ne povesteşte despre incendierea Moiseiului la sfârşitul  anului 1944, despre destinul tragic al tatălui ei, prizonier de război, întors din Siberia şi decedat la vârsta de 47 de ani, precum şi despre diferenţele dintre lumea de azi şi lumea de altădată .  Dincolo de filmarea mea de amator, rămâne emoţia întâlnirii cu un asemenea om care s-a ciocnit cu capriciile istoriei. Acest filmuleţ demonstrează că trebuie să ne întoarcem la rădăcini în fiecare zi, nu numai de Ziua Naţională , pentru a ne încărca bateriile cu optimismul care a început să dispară din societatea modernă. 

Buzdu şi Morar, de la emisiunea Lăsatul secilor Sursa foto:  amelie.r o Eternă presă şi  şi fascinantă  blogosferă! Cum ne furnizaţi zi de zi subiecte suculente de discuţie în online şi în offline! Deşi pe net se defăşoară campanii menite să arate că românii sunt deştepţi , am putea intra în Cartea Recordurilor cu o  premieră mondială . Producţia se numeşte Furt de glume şi îi are ca protagonişti pe Buzdugan şi Morar , de la Radio Zu , care efectiv iau articole amuzante postate pe bloguri şi le prezintă în emisiunea lor drept creaţii proprii.  Situaţia nu e nouă şi mă mir că de-abia acum s-a sesizat încărcătura sa penală . Julius Constantinescu , de la Daily Cotcodac , aici, şi Groparu , de la site-ul cu denumire de origine controlată , aici , le aplică tratamentul meritat celor doi hoţi de glume .  Mai vechi, se pare, decât emisiunea Schimb de mume, serialul Furt de glume , cu Buzdu şi Morar, cred că a debutat la 22 ianuarie 2009, cu acest articol , în care  j

În cadrul campaniei de salvare a moştenirii culturale a Moiseiului , pe care am declanşat-o aici , împreună cu domnul Vasile Danci Moroşanu , semnalez apariţia pe youtube a unui scurt, dar emoţionant film, care descrie masacrul din 14 octombrie 1944 .  Filmul îi este dedicat chiar consăteanului nostru, Vasile Danci Moroşanu , mistuit de dorul de Moisei, şi este realizat de domnul Nelu Dumbravă,  profesor învăţământ primar, cum este acum noua titulatură a învăţătorilor, de la Şcoala din comuna Horia, judeţul  ,  Neamţ , prima şcoală eco din judeţ , din 2005, domnia sa fiind unul dintre artizanii acestui succes. Le mulţimim domnilor Vasile Danci Moroşanu şi Nelu Dumbravă , pentru că aduc în lumina reflectoarelor numele sacru  Moisei , restabilind adevărul istoric.

Opoziţia, ca bleaga, L-a uns la Senat pe Blaga Sursa foto: Intact Images

Demult, în vremuri tulburi, de capă şi de spadă, Când absolut toţi câinii purtau covrigi în coadă, Ca semn al bunăstării din orişice regat, Toţi bucătarii lumii s-au adunat la sfat, Un fel de ONU, UE pe bază de covrigi , Unde puteai părerea în dialect să-ţi strigi, Un lung conclav de taină, ca la ales de papi, Având ca temă însă ce, cât și cum să papi Iar ca motiv covrigii ce atârnau în cozi, Stârnind emoții-n gloată și râsete-n nerozi, Căci multe reclamaţii în timp s-au adunat La-naltele oficii din fiecare stat Ce protejau cu râvnă, fie ei mari sau mici, Egal, consumatorii de calzi sau reci covrigi. Întâi luă cuvântul Maestrul Covrigar , Cu rang de B. Obama, cu părul mult mai rar, Şi cu căldură spuse mulţimii de bonete: - Voi, care faceţi zilnic o groază de reţete, Va trebui să treceţi prin Marea Încercare : Aveţi ingrediente făină, apă, sare, Timp efectiv de lucru, această lungă zi, Să inventaţi covrigii ce-mpart doar bucurii Celor ce vor oriunde şi-oric

Ca în fiecare an, în pragul unui Decembrie cu mireasmă de suflet, cetatea medievală a Mediaşului îşi deschide generos porţile, pentru a primi trubaduri din toate zările României. Luptele seculare ale folkului medieşean se întâmplă de 28 de ani, ani în care Mediaşul şi-a consolidatat, cu fiecare ediţie, rolul de punct strategic pe   harta destul de bogată astăzi a folkului românesc. Dacă am porni prezentarea sec, am spune că informaţiile relevante le găsiţi pe  site-ul competiţiei, unde sunt afişate şi rezultatele preselecţiei pentru competiţia foarte dură care va urma. În acel spaţiu virtual îmbibat de folk veţi afla înregistrări, fotografii şi texte de la ediţiile precedente. Cum fug de sec, dar nu de  secular, o să vă relatez că am avut o scurtă discuţie cu domnul Ioan Ivan, distins folkist şi blogger , membru al grupului folk Motto din Mediaş , de care mă leagă o frumoasă prietenie în online.  Domnia sa este primul folkist care mi-a pus o poezie pe muzică,

A. P. Cehov Sursa foto: http://dreampoet.wordpress.com/ Ni se scrie că acum câteva zile, unul dintre colaboratorii ziarului   Kievleanin , un oarecare T., fiind apucat de un acces de suspiciune în urma citirii ziarelor din Moscova, şi-a făcut el însuşi o percheziţie la domiciliu. Cu toate că nu a găsit nimic suspect, s-a înşfăcat singur de guler şi s-a condus la circumscripţia de poliţie. (fragment din schiţa Culmea culmilor , reprodus după ediţia A. P. Cehov, Schiţe şi povestiri , vol. I, traduceri de Ana Boldur, Editura Univers, 1986)

Exemplu al noii arhitecturi maramureşene Cu multă bucurie recunosc faptul  că Moiseiul arată, în pragul lui 2012, ca o mică localitate elveţiană , datorită eforturilor care, pentru cei care nu fac nimic, pot părea supraomeneşti, ale primarului Toader Şteţcu , profesor de biologie la origini. Dar un fenomen îngrijorător îmi toarnă otravă în suflet. Biruiţi de modele occidentale, moiseienii au început să-şi dărâme casele părinteşti cu o energie care ar putea fi folosită în alte scopuri.  Un articol  al lui Ciprian Mihali, din 27 iulie 2011, atrăgea atenţia că, sub ochii noştri obosiţi, Maramureşul devine un tragic Disneyland , cu clădiri din ce în ce mai eterogene, parcă desprinse din basmele cu case de turtă dulce. Sub presiunea unei libertăţi care atinge haosul, casele maramureşene şi-au pierdut identitatea. Cum poate omul să se reculeagă sau să moară în casele de azi? Acelaşi fenomen sinistru se petrece şi la Moisei . În numele unei modernizări iluzorii, dărâmâm ve

Geoană, la răscruce Sursa foto: gandul.info Pentru acei cititori care se întreabă de unde atâta râvnă în analiza politică în ultimele zile pe blogul personal, o să dezvălui micul meu secret.  Săptămânile trecute am primit drept cadou un analist politic de grădină, care, înfierbântat de aerul politicii noastre, execută cu briciul din dotare scurte analize politice pe coli A4. Nu are nici talia morală a lui Ion Cristoiu, nici pe cea de ardelean sadea a lui Iosif Boda, dar scrie percutant, mitraliind duios subiectele zilei.  Astăzi consemnează apariţia unui nou punct pe harta geostrategică a politicii mondiale. Mi-a promis că nu va pune niciodată piciorul în studiourile ocupate de Monica Tatoiu.    Atenţie, Obama! Fii cu ochii în patru, Medvedev (sau Mendeleev?)! Un nume de importanţă planetară s-a instalat voios în fotoliile nu prea moi ale geopoliticii universale. Era cunoscut mai mult prin producţia de lubeniţă, pe care fraţii noştri din oraşul din care răsare soarele

Când am lansat acum câteva zile pe facebook formula Salvaţi Moiseiul! Salvaţi satul comoară al Maramureşului şi al României! , multă lume a crezut că profitoare companii occidentale vor să pună mâna  pe diversele zăcăminte ale zonei. Poate că eu nu am fost destul de explicit, dar este vorba despre o moştenire culturală , pe care, în goana consumismului găunos, riscăm să o pierdem.  Mi-am propus de mult să scriu un articol despre un OM care merită tomuri întregi, un articol scris doar în ritmul trepidant al sufletului înhămat la caleaşca marilor emoţii.  Se numeşte Irina Bercea şi fiecare locuitor al Moiseiului  nostru a avut de-a face, într-un fel sau altul, cu Domnia Sa. Ajunsă astăzi la o venerabilă vârstă, doamna Irina Bercea  a fost şi încă mai este Profesoara prin excelenţă. Sunt familii în care patru generaţii, de la bunic până la strănepot, au trecut prin mâinile Doamnei Profesoare de română. I-au trecut, la început sfioşi, pragul clasei şi, mai apoi, al casei, devenin

Câţiva oameni cu suflet se ocupă de câteva zile cu răspândirea unei idei simple în mediul online. Ea poartă numele de shoebox.ro şi se află la a cincea ediţie . Pentru a o pune în practică, ai nevoie   doar de o cutie goală de pantofi (corpul si capacul), hârtie de împachetat cadouri, o banală foarfecă , bani , dacă vrei să cumperi, sau timp , dacă vrei să alegi din casă lucrurile pe care urmează să le aşezi frumos în cutia de pantofi. Apoi, dacă ai trecut de acest nivel, umpli cutia cu lucrurile care ţi se par utile pentru un copil mai puţin înstărit, care aşteaptă cu emoţie sărbătorile Crăciunului. Trebuie ca lucrurile alese să ţină cont de sexul copiilor şi de vârsta acestora, cuprinsă între 2 şi 18 ani. După ce ai terminat şi această acţiune, duci cutia la unul dintre centrele de colectare , a căror listă o găseşti aici . Termenul limită al campaniei este 21 decembrie 2011, ora 18.00. Sursa foto: Shoebox 2010 În mod sigur, cutia de pantofi pe care o vei dărui

Încă nu s-a născut analistul care să scrie o generoasă istorie lacrimală a politicii româneşti, Plângăcioşii postdecembrişti au udat din belşug filele istoriei neamului, destul de mult şi de patetic încât să merite un loc de cinste într-un demers pe această temă.  Au trecut 8 ani de la gâtuitul Dragă Stolo , (dacă doriţi să revedeţi, daţi click aici ) dar glanda lacrimală a politicianului român produce în cantităţi înduioşătoare secreţii sărate şi milioane de voturi. Obişnuiţi de un mandat şi jumătate cu lacrima hâtră a lui Traian , ieri am aflat că şi  (fostul, de astăzi) al doilea om în stat plânge câteodată, lansând un nou brand, cu iluzia că îşi va salva muribunda carieră politică: lacrima lui Mircea . Mircea Geoană . După ce echilibratul nea Nelu şi rafinatul nea Adrian i-au dat peste mânuţă săptămâna trecută, acţiune pe care am descris-o în acest modest articol, Mircea Geoană s-a văzut deposedat de jucăria sa preferată, preşedinţia Senatului, în faţa Comitetului Executiv (

Iată că previziunile din  articolul de ieri al lui Vasile Danci Moroşanu s-au confirmat. Ştefan Stan este una dintre cele mai bune voci ale României. O sală întreagă s-a ridicat în picioare pentru a-l aplauda pe Ştefan Stan , aseară, la emisiunea Vocea României, de la PRO TV. El a trecut, fără probleme, în runda următoare. Îi mulţumim lui Vasile Danci Moroşanu că ni l-a adus în atenţie pe acest talentat cântăreţ, care merită să câştige Vocea României.

Revoluția culturală online declanșată de recuperarea filmului Ultima frontieră a morții continuă, crește și calcă totul în picioare.  Sub ochii noștri uimiți se nasc proiecte menite să conserve  moștenirea spirituală a Moiseiului pe care, dacă nu suntem atenți, riscăm să o pierdem în 50 de ani. Orice țară care ar avea o cultură tradițională de forța Maramureșului ar lupta pentru salvarea ei și ar câștiga milioane de euro de pe urma tursimului cultural. România rămâne, din păcate, la toate rece . Recuperarea filmului de suflet al Moiseiului se transformă, iată, într-un serial, cu episoade pline de suspans, care întregesc, ca niște piese de puzzle, imaginea satului din inimile noastre. Astăzi, prin amabalitatea stimatei Doamne Dorina Săsăran, soția regretatului actor băimărean Ion Săsăran, care a jucat în filmul nostru, avem câteva imagini-document capturate din pelicula regizată de Virgil Calotescu, în 1979. Moiseiul în flăcări Figuranț

Postarea îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu, actualmente jurnalist în oraşul Roman, Neamţ Sunteti fani ai siteului Vocea României online punct info ? Nu, nu sunteţi !!!? Ei, bine, o să fiţi, numa grijă la ce vă spune amu' Moş Vasîli...  Apăi, nici io n-am fost pînă ce scumpa mea Fănuşa, pentru cei de pe Facebook  Ramona-Sandrina Ilie , nu m-a convins că acolo este un copil minune , aşa cum n-aţi văzut mulţi pe lumea asta ! Îl cheamă Ștefan Stan și așteaptă un SMS de la noi doar pentru a-i confirma valoarea deosebită ! :)  A, cît pe ce să uit de proba cu care minunea de Fănuşa m-a convins să cheltui bani de două îngheţate pentru cineva cu alură de învingător ... Ciuliţi urechea aici   şi spuneţi numa dacă Ştefan Stan nu are cîte ceva din Fred Astaire, Dean Martin şi din Ella laolaltă !?  Nu uitați : Ştefan are nevoie de confirmarea noastră, restul este OK !!! N-o să vă pară rău... Ştefan Stan, o voce a României Sursa

La început de săptămână şi la sfârşit de noiembrie, scena politică românească arde în flăcări , cum zicea un hit. Uniunea Social-Liberală, care sună puţin a uniune consensuală, a decis să răstoarne toate pronosticurile şi să demareze în trombă suspendarea onorabilului prezident cotrocenit. Ce şanse ar fi avut la casele de pariuri o eventuală suspendare săptămâna trecută? Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt pe cale, după părerea mea, să facă o greşeală de strategie politică. Deşi nu sunt un susţinător al lui Băsescu, ci din contră, cred că o eventuală a doua suspendare nu ar face decât să contribuie la refacerea unei statui ciobite. Aflat pe toboganul scăderii ireversibile de popularitate, Băsescu, animal politic aşa cum îl ştim, rânjeşte satisfăcut când simte că, paradoxal, suspendarea l-ar salva. La fel cum, atacul furibund pe toate canalale mogule şi nemogule din 2009 nu i-a făcut decât un imens serviciu. Nu aşa se pot câştiga inteligent alegeri, interpretând mereu aria

Actul de recuperare a filmului Ultima frontieră a morţii , realizat de Virgil Calotescu în comuna Moisei, judeţul Maramureş, în anul 1979, a declanşat o adevărată revoluţie în online.  Împreună cu domnul Vasile Danci Moroşanu , am lansat un proiect de recuperare a valorilor inestimabile ale Moiseiului, care ar cuprinde o prezenţă activă în social media, dar care nu se poate realiza fără ajutorul moiseienilor. Dragi moiseieni, vă rog să vă alăturaţi acestei încercări de a salva memoria culturală a satului vostru natal! Detalii concrete despre acţiunea noastră vă voi oferi în zilele următoare. Astăzi, vă prezint o mărturie a unei persoane care a participat, ca figurant, la turnarea filmului Ultima frontieră a morţii . Se numeşte Tomoiagă Maria , a Şuşchii , cunoscută în sat mai mult drept   mătuşa Mărie a Frizerului , care prezintă cu un umor mereu proaspăt file din istoria Moiseiului de altădată. Îi mulţumim mult. Vă rog să urmăriţi filmuleţul şi să reflectaţi dacă o asemenea

Chiar dacă s-a desfăşurat fără incidente, meciul dintre CFR şi U Cluj a răscolit iarăşi demonul urii din sufletele suporterilor.  Săptămâna care a precedat confruntarea care se voia un El Clasico de Ardeal s-a înscris pe coordonatele derby-urilor mioritice. În loc să se îmbrace la frac şi să împartă aceeaşi lojă, conducătorii celor două echipe de pe Someş s-au înghesuit la uşile televiziunilor de sport, cu găleţi de zoaie în ambele mâini, turnându-şi-le galant în cap şi dispreţuindu-i pe mitici. Ofiţerul de presă de la CFR îi face retarzi mintali  pe administratorii siteului suporterilor U-işti, ucluj.ro , care nici ei nu se lasă mai prejos şi numesc stadionul din Gruia cocină, iar numele echipei adverse, ca şi al jucătorilor lui Jorge Costa, este scris  *** , în aşa fel încât live textul cuprinde secvenţe de genul: Minutul 86: Intră  ***  şi iese  *** .  Ca să filosofăm puţin pe marginea fenoomenului, putem afirma că orice echipă se autodefineşte prin prezenţa adversare