duminică, 27 noiembrie 2011

Basmul covrigilor Boromir. Împarte-i cu toată lumea!


Demult, în vremuri tulburi, de capă şi de spadă,
Când absolut toţi câinii purtau covrigi în coadă,
Ca semn al bunăstării din orişice regat,
Toţi bucătarii lumii s-au adunat la sfat,



Un fel de ONU, UE pe bază de covrigi,
Unde puteai părerea în dialect să-ţi strigi,
Un lung conclav de taină, ca la ales de papi,
Având ca temă însă ce, cât și cum să papi


Iar ca motiv covrigii ce atârnau în cozi,
Stârnind emoții-n gloată și râsete-n nerozi,
Căci multe reclamaţii în timp s-au adunat
La-naltele oficii din fiecare stat


Ce protejau cu râvnă, fie ei mari sau mici,
Egal, consumatorii de calzi sau reci covrigi.
Întâi luă cuvântul Maestrul Covrigar,
Cu rang de B. Obama, cu părul mult mai rar,


Şi cu căldură spuse mulţimii de bonete:
-Voi, care faceţi zilnic o groază de reţete,
Va trebui să treceţi prin Marea Încercare:
Aveţi ingrediente făină, apă, sare,


Timp efectiv de lucru, această lungă zi,
Să inventaţi covrigii ce-mpart doar bucurii
Celor ce vor oriunde şi-oricând să îi consume.
Dacă puteţi, alegeţi covrigilor şi-un nume.


Un straşnic brainstorming se declanşă subit,
Covrigi cu sentimente nu s-au mai pomenit.
Făină, apă, sare, tot bucătarul ştie,
Dar unde să găsească un gram de bucurie?


O noapte-ntreagă stat-au în vânzoleală mare,
Doar unul dimineaţa, pe lângă apă, sare,
Făină şi-alte cele de prin bucătării,
A inventat covrigii ce-aduc doar bucurii.


Şi ca-n orice poveste, era, de ce mă mir?,
Mezinul breslei, calfa, pe nume Boromir,
Şi de atunci covrigii lui, zişi şi de Buzău
Împart doar bucurie în suflete mereu.


Căci pe lângă făină, el în covrigi a-nchis
Şi apă, dar şi suflet, şi sare, dar şi vis,
Iar de o veşnicie n-avem păreri de rău,
Când ronţăim covrigii de Boromir, Buzău.




Acest articol face parte din campania Blogal Initiative

Mediaş, cetatea seculară a folkului de calitate






Ca în fiecare an, în pragul unui Decembrie cu mireasmă de suflet, cetatea medievală a Mediaşului îşi deschide generos porţile, pentru a primi trubaduri din toate zările României. Luptele seculare ale folkului medieşean se întâmplă de 28 de ani, ani în care Mediaşul şi-a consolidatat, cu fiecare ediţie, rolul de punct strategic pe   harta destul de bogată astăzi a folkului românesc.

Dacă am porni prezentarea sec, am spune că informaţiile relevante le găsiţi pe site-ul competiţiei, unde sunt afişate şi rezultatele preselecţiei pentru competiţia foarte dură care va urma. În acel spaţiu virtual îmbibat de folk veţi afla înregistrări, fotografii şi texte de la ediţiile precedente.


Cum fug de sec, dar nu de  secular, o să vă relatez că am avut o scurtă discuţie cu domnul Ioan Ivan, distins folkist şi blogger, membru al grupului folk Motto din Mediaş, de care mă leagă o frumoasă prietenie în online. 


Domnia sa este primul folkist care mi-a pus o poezie pe muzică, pe care o puteţi asculta aici, iar acum a fost foarte deschis în a-mi oferi informaţii inedite despre festivalul al cărui fondator este.


După ce deplângea într-un articol plăcuta povară a preselecţiei la Festivalul Mediaş- cetate seculară, sufletistul domn Ioan Ivan mi-a făcut câteva dezvăluiri în premieră despre viitorul festivalului: Festivalul Mediaş Cetate Seculară va avea şi un concurs de poezie, începând cu anul viitor. Am discutat posibilitatea de a avea şi această latură culturală în competiţie. Încă nu ştim cam care ar fi procedura poate să se trimită poezii pe e-mail., iar un juriu format din personalităţi marcante să decidă.


Aşadar, vă ofer în premieră o informaţie datorită domnului Ioan Ivan: din 2012, Mediaşul ar putea găzdui Festivalul-Concurs de Muzică Folk şi Poezie Mediaş- cetate seculară.


Şi. cum spune unul dintre cântecele grupului medieşean Motto, ale cărui versuri au fost folosite şi de regretatul Ion Aldea-Teodorovici, bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi la Mediaş-cetate seculară!

Culmea conformismului (de la Cehov cetire)

A. P. Cehov
Sursa foto:
http://dreampoet.wordpress.com/


Ni se scrie că acum câteva zile, unul dintre colaboratorii ziarului  Kievleanin, un oarecare T., fiind apucat de un acces de suspiciune în urma citirii ziarelor din Moscova, şi-a făcut el însuşi o percheziţie la domiciliu. Cu toate că nu a găsit nimic suspect, s-a înşfăcat singur de guler şi s-a condus la circumscripţia de poliţie.

(fragment din schiţa Culmea culmilor, reprodus după ediţia A. P. Cehov, Schiţe şi povestiri, vol. I, traduceri de Ana Boldur, Editura Univers, 1986)