Basmul covrigilor Boromir. Împarte-i cu toată lumea!

Demult, în vremuri tulburi, de capă şi de spadă, Când absolut toţi câinii purtau covrigi în coadă, Ca semn al bunăstării din orişice regat, Toţi bucătarii lumii s-au adunat la sfat, Un fel de ONU, UE pe bază de covrigi , Unde puteai părerea în dialect să-ţi strigi, Un lung conclav de taină, ca la ales de papi, Având ca temă însă ce, cât și cum să papi Iar ca motiv covrigii ce atârnau în cozi, Stârnind emoții-n gloată și râsete-n nerozi, Căci multe reclamaţii în timp s-au adunat La-naltele oficii din fiecare stat Ce protejau cu râvnă, fie ei mari sau mici, Egal, consumatorii de calzi sau reci covrigi. Întâi luă cuvântul Maestrul Covrigar , Cu rang de B. Obama, cu părul mult mai rar, Şi cu căldură spuse mulţimii de bonete: - Voi, care faceţi zilnic o groază de reţete, Va trebui să treceţi prin Marea Încercare : Aveţi ingrediente făină, apă, sare, Timp efectiv de lucru, această lungă zi, Să inventaţi covrigii ce-mpart doar bucurii Celor ce vor oriunde şi-oric...