sâmbătă, 12 septembrie 2009

sâmbătă, 22 august 2009

o poezie din 1998( aveam 18 ani, eram colibri fani)

fluier cărunt,

mărturie că sunt

peste gânduri stăpân,

geme golul de plin,

împruncit ca un vis,

doarme versul nescris,

de smarald cusături,

sânge scurs peste guri,

lemn uitat şi flămând,

scorburi repezi de gând,

crestături în cuvânt.

în sublimul necesar,

pomii cruci de toamnă par.

Cineva, prin plânsul şters,

şi-a făcut aripi din vers

pe izvoarele ca doamne,

ierni în răstignite toamne,

fluturii goniţi din vis

zac pe sufletul închis

vineri, 3 iulie 2009

fara titlu

sunt pline cafenelele de ȋngeri
ce-și leapǎdǎ aureola-n maci
și-și suie inocența pe araci,
ȋmpovǎrați de vinuri și constrȃngeri

miercuri, 1 iulie 2009

Cântecele neasemuitei licorne (I)

licorna mea, ţi-s buzele crăpate
şi dulci precum un crin însângerat,
iar cerul asimetric ne străbate
în mine însumi înrădăcinat

ţi-s ochii devastaţi în noaptea calmă
ca o ghirlandă de oglinzi pustii,
mai lasă-mă să-mi pun la tine-n palmă
îngerul gol al resemnării vii

să îţi atingă liniile vieţii
cu aripile lui de înger grav,
înveşmântat în ceaţa dimineţii
ca-ntr-o fâşie de pâmănt bolnav

marți, 30 iunie 2009

facerea lumii

în fiecare dimineaţă,

ieşim la vânare de fluturi

pe plantaţia de sub canapea,

cu degetele răvăşite de vise,

dezarticulati şi lungi

precum fumul din pipa de

lemn de nuc a bunicului,

ne uităm unul la celălalt

ca într-o oglindă,

ne aranjăm şuviţele grizonate

şi zâmbim franjurilor de lumină

de pe tavanul cu păianjeni de rasă,

ne ridicăm reciproc vălurile de dragoste,

sărutându-ne ca pentru ultima oară



seara,

ruşinaţi de

prea lunga cale de peste zi,

ne deghizăm în

nostalgici cu aripi vinovate

şi ne molipsim

de vânare,

de fluturi,

de dragoste,

suntem noi şi atât,

ne trimitem vederi

de pe o parte spre alta a patului,

ne visăm cărunţi în pijamaua de brocart a poemului

abia început:

marți, 2 iunie 2009

Cuvânt înainte la cartea de poezie în curs de apariţie

Apariţia unei cărţi de poezie în peisajul literar contemporan pare un act sinucigaş, având în vedere intereseul din ce în ce mai scăzut al publicului pentru acest gen. De aceea, pe lângă dimensiunea idealistă a unei asemenea acţiuni, e necesar să configurăm şi o finalitate pragmatică.

Cartea de faţă reprezintă un proiect îndrăzneţ, construit pe două niveluri complementare de lectură: pe de o parte, lucrarea este un auxiliar didactic, care poate fi utilizat pentru iniţierea unui cerc de poezie, în ciclul liceal, iar pe de altă parte, se constituie că o operă de sine stătătoare, expresie a unei viziuni proprii asupra lumii.

Din punct de vedere didactic, lucrarea acoperă o diversitate de teme şi stiluri poetice, pe care le învesteşte cu originalitate, unele texte parodiind modalităţi de expresie sau concepţii estetice devenite clasice, autorul lăsându-vă plăcerea şi libertatea de a descoperi afinităţi. Liceanul va reuşi să utilezeze cartea de faţă ca pe un ghid, autorul asumându-şi rolul de maestru, conducând, asemenea lui Vergiliu, novicele prin infernul şi purgatoriul liric. Odată ajuns într-un punct maxim al evoluţiei poetice, ghidul părăseşte scena, lăsând locul originalităţii, o Beatrice angelică, care îl conduce pe deja iniţiatul învăţăcel în paradisul poeziei.

Din perspectivă literară, cartea de faţă ilustrează faptul că, indiferent de epocă, poezia rămâne o formă esenţială de a căuta desăvârşirea.

Astfel, volumul nu simbolizează decât ieşirea novicelui din pădurea întunecoasă, situându-l pe acesta la o răscruce de drumuri lirice surprinzător de pasionante, pe care autorul vă îndeamnă să le parcurgeţi, purtaţi pe aripile perenului Poesis, făuritor de lumi înăuntrul şi dincolo de graniţele lumii cunoscute.

marți, 26 mai 2009

ou sont les neiges d'antan?

ca să nu-mi mai plouă în suflet,
te-am ales pe tine drept rană,
înjghebând din zâmbetele tale răzleţe
statui
în fiecare punct important al oraşului:
la intrarea în povestea noastră de dragoste,
la ieşirea din iluziile de fiecare zi,
pe falezele duminicilor noastre consumate
în aşteptarea buzelor celuilalt,
statuie după statuie
în lutul palid al clipelor,
descărnându-ţi ideile despre lume,
mangaindu-ţi nustiuceul absent
că într-o ultimă declaraţie de dragoste bâlbâita,

părinteşte
noaptea-şi întindea cuverturile peste noi,
păşind pe cadavrele nou-născuţilor paşi
din odaia ta placentar
ă,
pipăiam urmele cuielor cu voluptate
ca şi cum am fi ronţăit biscuiţi,
şi număram indecişi secundele
ce se scurgeau între două săruturi

vineri, 22 mai 2009

Cântecele neasemuitei licorne

căutăm o stradă,
probabil a fericirii,
dansând în ritmul inimilor frânte
şi aşteptăm o noapte fără seamăn
în care Eros, trist, o să ne-alinte

căutăm un suflet,
probabil blând,
care în fiecare zi să ne înveşmânte
în pace şi bucurie,
ca şi cum lumina s-ar încarna
dureros
în cuvinte

caut un gât,
probabil cel mai frumos din oraş,
pe care să-l ning cu săruturi,
taximetrişti ursuzi să pornească în zori
la inevitabila vânătoare de fluturi

joi, 21 mai 2009

Cântecele neasemuitei licorne

să simt în trupu-ţi de vioară
lumina marelui oraş
şi strada fericirii-n paşi
ca o-nviere necesară

să simt în trupu-ţi adiind
străfulgerarea unui gând
şi sufletul să-mi reînvie
pe strada liniştii, pustie,

s-adulmec fumul jertfei blânde,
al sufletului tău oraş,
şi să presimt tot ceru-n paşi
şi desfătare în cuvinte

să dorm pe rana unui vis,
să mă îndrept către abis
şi, într-un vers de os domnesc
înfăşurându-te, să cresc

miercuri, 20 mai 2009

suflet


marginile lumii dorm ude,

rugina copacilor s-a destrǎmat,
plouǎ cu cioburi de frunze,
miez de noapte ȋndoliat