Postări

Se afișează postări din 2009

Elefanţi lângă Mall

Imagine
Sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Aforisme ale lui Stanisław Jerzy Lec ( traducere: Leo Butnaru)

În unele izvoare de inspiraţie Muzele pur şi simplu îşi spală picioarele. *** Ce scriitor temerar! A pus punct, fără să fi scris măcar o frază.

PASAREA COLIBRI - VINOVATII FARA VINA

PASAREA COLIBRI - VINOVATII FARA VINA Asculta mai multe audio Muzica

Pasarea Colibri- Lantul coliviilor

PASAREA COLIBRI Asculta mai multe audio Muzica

o poezie din 1998( aveam 18 ani, eram colibri fani)

fluier cărunt, mărturie că sunt peste gânduri stăpân, geme golul de plin, împruncit ca un vis, doarme versul nescris, de smarald cusături, sânge scurs peste guri, lemn uitat şi flămând, scorburi repezi de gând, crestături în cuvânt. în sublimul necesar, pomii cruci de toamnă par. Cineva, prin plânsul şters, şi-a făcut aripi din vers pe izvoarele ca doamne, ierni în răstignite toamne, fluturii goniţi din vis zac pe sufletul închis

Moisei, azi

Imagine
CopyRight © Ioan Ivascu

♫ Tatiana Stepa: Mor actorii

♫ Tatiana Stepa: Mor actorii Asculta mai multe audio Muzica

pseudohaiku

e linişte în ceaşca de cafea ca-ntr-un imperiu răvăşit de ploaie

Saschiz

Imagine
CopyRight © Ioan Ivascu

fara titlu

sunt pline cafenelele de ȋngeri ce-și leapǎdǎ aureola-n maci și-și suie inocența pe araci, ȋmpovǎrați de vinuri și constrȃngeri

Cântecele neasemuitei licorne (I)

licorna mea, ţi-s buzele crăpate şi dulci precum un crin însângerat, iar cerul asimetric ne străbate în mine însumi înrădăcinat ţi-s ochii devastaţi în noaptea calmă ca o ghirlandă de oglinzi pustii, mai lasă-mă să-mi pun la tine-n palmă îngerul gol al resemnării vii să îţi atingă liniile vieţii cu aripile lui de înger grav, înveşmântat în ceaţa dimineţii ca-ntr-o fâşie de pâmănt bolnav

facerea lumii

în fiecare dimineaţă, ieşim la vânare de fluturi pe plantaţia de sub canapea, cu degetele răvăşite de vise, dezarticulati şi lungi precum fumul din pipa de lemn de nuc a bunicului, ne uităm unul la celălalt ca într-o oglindă, ne aranjăm şuviţele grizonate şi zâmbim franjurilor de lumină de pe tavanul cu păianjeni de rasă, ne ridicăm reciproc vălurile de dragoste, sărutându-ne ca pentru ultima oară seara, ruşinaţi de prea lunga cale de peste zi, ne deghizăm în nostalgici cu aripi vinovate şi ne molipsim de vânare, de fluturi, de dragoste, suntem noi şi atât, ne trimitem vederi de pe o parte spre alta a patului, ne visăm cărunţi în pijamaua de brocart a poemului abia început:

portret al poetului la tinereţe

Imagine
Oferit la 5 iunie 2009 de către clasa a XII-a A, de la Grup Şcolar Borșa, Maramureş

Becaud - Natalie

Cuvânt înainte la cartea de poezie în curs de apariţie

Apariţia unei cărţi de poezie în peisajul literar contemporan pare un act sinucigaş, având în vedere intereseul din ce în ce mai scăzut al publicului pentru acest gen. De aceea, pe lângă dimensiunea idealistă a unei asemenea acţiuni, e necesar să configurăm şi o finalitate pragmatică. Cartea de faţă reprezintă un proiect îndrăzneţ, construit pe două niveluri complementare de lectură: pe de o parte, lucrarea este un auxiliar didactic, care poate fi utilizat pentru iniţierea unui cerc de poezie, în ciclul liceal, iar pe de altă parte, se constituie că o operă de sine stătătoare, expresie a unei viziuni proprii asupra lumii. Din punct de vedere didactic, lucrarea acoperă o diversitate de teme şi stiluri poetice, pe care le învesteşte cu originalitate, unele texte parodiind modalităţi de expresie sau concepţii estetice devenite clasice, autorul lăsându-vă plăcerea şi libertatea de a descoperi afinităţi. Liceanul va reuşi să utilezeze cartea de faţă ca pe un ghid, autorul asumându-şi r

ou sont les neiges d'antan?

ca să nu-mi mai plouă în suflet, te-am ales pe tine drept rană, înjghebând din zâmbetele tale răzleţe statui în fiecare punct important al oraşului: la intrarea în povestea noastră de dragoste, la ieşirea din iluziile de fiecare zi, pe falezele duminicilor noastre consumate în aşteptarea buzelor celuilalt, statuie după statuie în lutul palid al clipelor, descărnându-ţi ideile despre lume, mangaindu-ţi nustiuceul absent că într-o ultimă declaraţie de dragoste bâlbâita, părinteşte noaptea-şi întindea cuverturile peste noi, păşind pe cadavrele nou-născuţilor paşi din odaia ta placentar ă , pipăiam urmele cuielor cu voluptate ca şi cum am fi ronţăit biscuiţi, şi număram indecişi secundele ce se scurgeau între două săruturi

Cântecele neasemuitei licorne

căutăm o stradă, probabil a fericirii, dansând în ritmul inimilor frânte şi aşteptăm o noapte fără seamăn în care Eros, trist, o să ne-alinte căutăm un suflet, probabil blând, care în fiecare zi să ne înveşmânte în pace şi bucurie, ca şi cum lumina s-ar încarna dureros în cuvinte caut un gât, probabil cel mai frumos din oraş, pe care să-l ning cu săruturi, taximetrişti ursuzi să pornească în zori la inevitabila vânătoare de fluturi

Cântecele neasemuitei licorne

să simt în trupu-ţi de vioară lumina marelui oraş şi strada fericirii-n paşi ca o-nviere necesară să simt în trupu-ţi adiind străfulgerarea unui gând şi sufletul să-mi reînvie pe strada liniştii, pustie, s-adulmec fumul jertfei blânde, al sufletului tău oraş, şi să presimt tot ceru-n paşi şi desfătare în cuvinte să dorm pe rana unui vis, să mă îndrept către abis şi, într-un vers de os domnesc înfăşurându-te, să cresc

suflet

marginile lumii dorm ude, rugina copacilor s-a destrǎmat, plouǎ cu cioburi de frunze, miez de noapte ȋndoliat