Cântecele neasemuitei licorne (I)

licorna mea, ţi-s buzele crăpate
şi dulci precum un crin însângerat,
iar cerul asimetric ne străbate
în mine însumi înrădăcinat

ţi-s ochii devastaţi în noaptea calmă
ca o ghirlandă de oglinzi pustii,
mai lasă-mă să-mi pun la tine-n palmă
îngerul gol al resemnării vii

să îţi atingă liniile vieţii
cu aripile lui de înger grav,
înveşmântat în ceaţa dimineţii
ca-ntr-o fâşie de pâmănt bolnav

Comentarii

bartleby a spus…
ca dor mai imi era de poezie

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă