sâmbătă, 9 mai 2009

Destrămatele căi...

Destrămatele căi te recheamă,

să le fii şi soră şi mamă

şi bărbaţi cu gândul subţire

ţi-aşteaptă rotunda venire.

Pe cai armăsari, colindând

tăcerile rând după rând,

eu numai cu tâmple sfarmate

alerg după tine-n cetate

şi-ţi sorb nălucirea-n apus

prin păsări, prin stele, mai sus...

Rotire de gânduri mereu

în albia trupului tău.