Destrămatele căi te recheamă,
să le fii şi soră şi mamă
şi bărbaţi cu gândul subţire
ţi-aşteaptă rotunda venire.
Pe cai armăsari, colindând
tăcerile rând după rând,
eu numai cu tâmple sfarmate
alerg după tine-n cetate
şi-ţi sorb nălucirea-n apus
prin păsări, prin stele, mai sus...
Rotire de gânduri mereu
în albia trupului tău.
Postări
<
2 comentarii:
foarte frumos ai scris...
destrabalatele ganduri coboara
in taina tandretii se intreaba
muritori cu inima rece
priveste,si hmm!!!zambeste.
iata com la aceste versuri ale tale
Trimiteţi un comentariu