Destrămatele căi...

Destrămatele căi te recheamă,

să le fii şi soră şi mamă

şi bărbaţi cu gândul subţire

ţi-aşteaptă rotunda venire.

Pe cai armăsari, colindând

tăcerile rând după rând,

eu numai cu tâmple sfarmate

alerg după tine-n cetate

şi-ţi sorb nălucirea-n apus

prin păsări, prin stele, mai sus...

Rotire de gânduri mereu

în albia trupului tău.

Comentarii

Unknown a spus…
foarte frumos ai scris...
lena_dalida a spus…
destrabalatele ganduri coboara
in taina tandretii se intreaba
muritori cu inima rece
priveste,si hmm!!!zambeste.
iata com la aceste versuri ale tale

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă