Cancan în poiana lui Iocan
După cum scriam și în articolul anterior, o înfiorătoare molimă străbate societatea românească: degradarea. Cioclii țepeni, în straie nemțești, stau calmi la porțile orașelor, așteptându-și prada. Totul a fost pârjolit și otrăvit în fața valorilor. Zi de zi, fiecare element din spațiul public își aduce prețioasa contribuție la show-ul continuu al mediocrității. Presa, cândva a patra putere în stat, nu-și conștientizează vinovăția. Nu zic numai de presa audio-vizuală, arendată, de cele mai multe ori, la interese mogule, ci de presa scrisă, care ar trebui să aibă o anumită ținută intelectuală. Din păcate, la începutul anilor '90, odată cu găina care a născut pui vii, presa și cultura de înaltă clasă s-au despărțit irevocabil, pe motiv de nepotrivire de caracter. S-a pervertit atât de mult gustul public în anii democrației, încât ajungem să regretăm presa autentică din timpul comunismului. Să nu începem comparația defavorabilă prezentului din perioada interbelică,