nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni, nu se ţin de mână, nu se privesc, ochii lor planează absent peste oameni şi lucruri nimeni nu sărută pe nimeni, buzele sunt folosite mereu pentru altceva, suspendate între tăceri şi cuvinte mulţi locuiesc în aceeaşi cameră, despărţiţi de un zid, peste care îşi aruncă, în fiecare dimineaţă, sufletele somnoroase, într-un etern meci de tenis cu doi învinşi nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni, nu se ţin de mână, nu se privesc… Tatiana Stepa - Copaci fără pădure