criză de tandreţe




nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc,
ochii lor planează absent
peste oameni şi lucruri

nimeni nu sărută pe nimeni,
buzele sunt folosite
mereu pentru altceva,
suspendate între tăceri şi cuvinte

mulţi locuiesc în aceeaşi cameră,
despărţiţi de un zid,
peste care îşi aruncă,
în fiecare dimineaţă,
sufletele somnoroase,
într-un etern meci de tenis
cu doi învinşi

nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc…


Tatiana Stepa - Copaci fără pădure





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

El Clasico: Prado vs. Sagrada Familia

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (I)

EMINESCU - Ce te legeni (recita Mihail Sadoveanu)