criză de tandreţe
nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc,
ochii lor planează absent
peste oameni şi lucruri
nimeni nu sărută pe nimeni,
buzele sunt folosite
mereu pentru altceva,
suspendate între tăceri şi cuvinte
mulţi locuiesc în aceeaşi cameră,
despărţiţi de un zid,
peste care îşi aruncă,
în fiecare dimineaţă,
sufletele somnoroase,
într-un etern meci de tenis
cu doi învinşi
nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc…
Tatiana Stepa - Copaci fără pădure
Comentarii