o poezie mai veche
te-ai întrebat, biruitorule a toate, de ce e iarnă până peste poate, de ce din meri mai cade brumă fină pe îngerii mânjiţi cu strălumină, de ce te-ntorci din drumul tău mereu, învăluit în dulci păreri de rău, de ce scrisori citeşti cu voce tare prin ganguri înrobite de visare, pe sub castani sălbatici, pe poteci ce duc spre-aceleaşi tandre biblioteci cu cititori de-o palmă şi de-un cot ce-au răscitit din rafturi cvasitot şi cu aceleaşi geamuri aburite la care stau fecioare despletite, gustând un vers răzleţ de prin Baudelaire sau un pasaj din James Joyce, monşer? 23.04.2004