o poezie mai veche

te-ai întrebat, biruitorule a toate,
de ce e iarnă până peste poate,
de ce din meri mai cade brumă fină
pe îngerii mânjiţi cu strălumină,
de ce te-ntorci din drumul tău mereu,
învăluit în dulci păreri de rău,
de ce scrisori citeşti cu voce tare
prin ganguri înrobite de visare,
pe sub castani sălbatici, pe poteci
ce duc spre-aceleaşi tandre biblioteci
cu cititori de-o palmă şi de-un cot
ce-au răscitit din rafturi cvasitot
şi cu aceleaşi geamuri aburite
la care stau fecioare despletite,
gustând un vers răzleţ de prin Baudelaire
sau un pasaj din James Joyce, monşer?



23.04.2004

Comentarii

Călin Hera a spus…
Am zis mereu: nu doar vinul vechi e bun, ci si versurile vechi. Daca le privesti dupa mai mult timp si nu le pitesti, stanjenit, sau nu le arunci de-a dreptul, ci ai curajul chiar sa le arati, inseamna ca e ceva in ele. In cazul asta, chiar e. Felicitari tie si lui „Ioan cel mic”, care le-a scris.
Alecs a spus…
Whow...e minunata.

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă