o poezie mai veche
te-ai întrebat, biruitorule a toate,
de ce e iarnă până peste poate,
de ce din meri mai cade brumă fină
pe îngerii mânjiţi cu strălumină,
de ce te-ntorci din drumul tău mereu,
învăluit în dulci păreri de rău,
de ce scrisori citeşti cu voce tare
prin ganguri înrobite de visare,
pe sub castani sălbatici, pe poteci
ce duc spre-aceleaşi tandre biblioteci
cu cititori de-o palmă şi de-un cot
ce-au răscitit din rafturi cvasitot
şi cu aceleaşi geamuri aburite
la care stau fecioare despletite,
gustând un vers răzleţ de prin Baudelaire
sau un pasaj din James Joyce, monşer?
23.04.2004
de ce e iarnă până peste poate,
de ce din meri mai cade brumă fină
pe îngerii mânjiţi cu strălumină,
de ce te-ntorci din drumul tău mereu,
învăluit în dulci păreri de rău,
de ce scrisori citeşti cu voce tare
prin ganguri înrobite de visare,
pe sub castani sălbatici, pe poteci
ce duc spre-aceleaşi tandre biblioteci
cu cititori de-o palmă şi de-un cot
ce-au răscitit din rafturi cvasitot
şi cu aceleaşi geamuri aburite
la care stau fecioare despletite,
gustând un vers răzleţ de prin Baudelaire
sau un pasaj din James Joyce, monşer?
23.04.2004
Comentarii