miercuri, 26 noiembrie 2008

grigore lese - nu-i lumina nicari




Vineri seara, 21 noiembrie 2008, am participat la un eveniment de suflet: spectacolul lui Grigore Leşe, "Drumul", de la Casa Universitarilor din Cluj.

duminică, 9 noiembrie 2008

navetist către sufletul tău



mi-aduc ofrandă sufletul doar ţie,

îmbrăţişându-ţi trupul efemer,

precum Botezătorul în pustie

urca, prin rădăcini, până la cer







dor

fierbe timpul
ce ne desparte
în cazane de forma trupului tău,

cu palma stânga şi grea
pipăi întunericul moale,
peste pietre dâre de Dumnezeu,

privirea mea-ţap ispăşitor
în pustia de vată a clipei-
desparte apele gândului de uscat

timpul destramă
sfinţi în pridvoare,
fecioarele cad în păcat,

încolăcită în jurul gâtului meu,
vara,
ca o mireasă cu şalul îngălbenit,
îşi desface nurii,aprinzându-şi
ţigara,
tâmplele mele se dilată uimit

marți, 4 noiembrie 2008

Elegie într-un vers

Trec singur, ca o ploaie de vară, prin oraş

Paul Goma, pe Youtube

Paul Goma şi-a publicat, pe youtube, autointerviurile. Aveţi aici un fragment din autointerviul din 16 decembrie 2005, în care este vorba despre presupusul antisemitism al lui Goma, despre Geo Bogza şi despre metehnele scriitorului român.

marți, 28 octombrie 2008

luni, 20 octombrie 2008

sâmbătă, octombrie şi tu

poze în fân,

toamna ne bate pe umăr ştrengăreşte,

îngerii dorm striviţi sub petale de crin,

lumea din ochii tăi se iveşte.


plouă torenţial, cu trandafiri,

se botează

sufletele noastre în frunze, mocnind

sub această nelumească amiază


se zbate în ghearele zilei

clipa născută din clipă,

nu mai avem suflete,

trupul ne e

foşnitor de subţire aripă,

răvăşind şi ochi şi petale,

toamna apune în gleznele tale

joi, 16 octombrie 2008

cântece eretice, pentru Muzenie



nu-ţi fie teamă,

îngerii au obosit,

deşi-şi mai poartă trupul peste ape,

sufletul meu peticit

e din ce în ce mai aproape

se pierde năuc în arcade,

atins de-amintire şi-alean,

răpus de amurgul ce cade

în albul oraş transilvan

preludiu-al neliniştii este

conturul lui ferm şi ursuz,

menestreli răvăşiţi de poveste

se scaldă-n penumbra-mi de muz

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Am revenit

Am revenit pe blog după o pauză lungă, datorată unei aventuri europene, pe care o s-o împărtăşesc în postările ulterioare. Am reuşit să vizitez o mare parte din Europa: Valencia-Barcelona-Madrid-Toledo-Marsilia-Paris-Cracovia(Auschwitz), de-a lungul a şapte săptămâni magice.

joi, 10 iulie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (XIV)

îmbrăţişaţi,

cu sufletele aşezate

pe iluzoriul pervaz al acestei

dimineţi,

suntem din altă piesă,

contemplând razele care cad

pe marginea ceştii de cafea,

ca nişte buze virginale

verdele lumii ţi se distilează

în ochi,

desenând inorogi de o clipă,

tolăniţi la umbra pleoapelor

tale rimelate,

din care se desprind

fâşii de realitate,

plasturi incolori,

lipiţi de un demiurg ameţit

pe coapsele voluptoase

ale orelor

care ni se scurg printre degete


răpuse de atâta frumuseţe,

braţele noastre se încolăcesc,

lăsându-ne pradă

delirului cărnii

Ascultati si comparati



Imnul Statului Israel
Asculta mai multe audio Politica »



SAVA NEGREAN (cu Ovidiu Bartes)
Asculta mai multe audio Muzica »

duminică, 6 iulie 2008

Diploma de absolvire




Dati click pe imagini pentru a mari.

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (XIII)

sunt un pervers obosit,
părăsit de toate muzele,

un leu care admiră un peşte pe webcam,
la miezul nopţii dinspre sâmbătă spre duminică,
ca într-o liturghie oficiată
în maieu şi-n pantaloni scurţi

de o vestală care ascultă, din când în când, manele
şi Mardare - îmi zice ea-,
savurând alune proaspete în loc de săruturi


sunt un pervers obosit,
cu ochii agăţaţi de un maieu,

a cărui culoare nu o disting în hăţişul de pixeli,
cu degetele atingând carnal tastele
de parcă ar fi sânii tuturor femeilor pe care le iubesc

sâmbătă, 5 iulie 2008

despărţire

cenuşa paşilor tăi prin zăpada
pustie,
punct şi virgulă,oraşe în fum:

ochii tăi în tăcerea-lacrimă
petale de lumină deschid,
un strop din fiinţa ta trece
în fiinţa mea inocent de timid

sufletul meu prin oraşe,
pe sub bolţi de fluturi târzii,
vânează pe străzi mărginaşe
calende greceşti stacojii

doar tu sub lumina de bronz,
vopsită-n albastru cu nuanţe de roz,
cu un spin confortabil înfipt în călcâi,
pustie şi plânsă în urmă -mi rămâi

te-aştept,
în văi de aburi suri,
peste trei munţi şi cinci păduri



Vasile Mardare Tu esti ultima vara
Asculta mai multe audio Muzica »

sâmbătă, 21 iunie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (XI)



acid ca lacul de unghii,

nu admir decât

turnul eiffel

îngropat în nori şi-n lalele,

unghiile tale proaspăt vopsite

mirosind a seară de sâmbătă,

şi pe tine, îmbrăcată în roşu,

intrând într-o cafenea din Paris,

pe ritmuri de Bruel, Aznavour sau Piaf,

ca şi cum noaptea nu s-ar prăbuşi niciodată

peste oraşul visat


aime-moi, aime-moi, aime-moi


vineri, 20 iunie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (X)


ea purta trandafiri roşii în palme



duminică, 15 iunie 2008

Pasarea care ma striga

Pasarea care mă strigă
Zboară spre lacuri sărate…
Nimeni nu merge-n pustiuri,
Nimeni nu vrea să-i arate…

Pasarea care mă strigă
Zboară spre lacuri sărate…
Nimeni nu merge-n pustiuri,
Nimeni nu vrea să-i arate…

Refren x2
Sunt singur şi mi-e frig,
Zadarnic încerc să te strig…
Plânge o pasăre-n noapte…
Tu eşti atâta de departe…

Văzduh bătut de corb,
Plânge o pasăre-n noapte,
Dar strigătu-i vânăt şi orb
Soarele-n zori ne desparte

Văzduh bătut de corb,
Plânge o pasăre-n noapte,
Dar strigătu-i vânăt şi orb
Soarele-n zori ne desparte

Refren x2
Sunt singur şi mi-e frig,
Zadarnic încerc să te strig…
Plânge o pasăre-n noapte…
Tu eşti atâta de departe…

Pasarea care mă strigă…



Prefix Folk MM- Pasarea care ma striga
Asculta mai multe audio Muzica »

EMINESCU - Ce te legeni (recita Mihail Sadoveanu)



EMINESCU - Ce te legeni (recita Mihail Sadoveanu)
Vezi mai multe video din Blog »

- "Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?"
- "De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"


duminică, 8 iunie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (IX)

Îmi flutură iar sufletul mahmur
La porţile palatelor de ceară,
Precum un prea nostalgic trubadur
Ce îşi aprinde ultima ţigară,

Chiar înainte de-a pleca departe,
Neras şi mirosind a whiskey prost,
În timp ce îl deschid, ca pe o carte,
Femei care îşi caut-adăpost

În mantia lui largă de o clipă,
Sub care veşnicia s-a-ncuibat,
Lăsând doar să mai bată din aripă
Iubirea ca un vultur devorat

sâmbătă, 7 iunie 2008

Vasile Mardare - Cantareti bolnavi Lucian Blaga

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.



Vasile Mardare Cantareti bolnavi
Asculta mai multe audio Muzica »


sâmbătă, 31 mai 2008

amurg

trupul tău translucid
în oglindă îşi deformează
conturul,
genele îţi sclipesc,
sub lumina ce-o deşartă
azurul
în ochii tăi îngălbeniţi
de căderea frunzelor
şi de ploaie,
treci stingheră prin
aerul flămând din odaie,
cu părul mangaindu-ţi
genunchii obosiţi

îţi zdrobesc temător
între dinţi
carnea voluptoasă,
ispitind la desfrâu,
umbre navighează pe
tavanul pustiu,
un smoc de lumină
îţi adăsta pe sân
şi, în rest, întuneric
centrifug şi senin



undeva in vama-vama
Asculta mai multe audio Muzica »

joi, 29 mai 2008

niciodată toamna

între două clipe de dragoste,
noi.
şi
noaptea dezmierdandu-ne rănile:

castele în spanii uitate vom înălţa
cu rigoarea lui apolodor din damasc,
pinguin călător pe banchizele dezghetate
ale romei
derizorii de fiecare zi

ne vom căţăra pe marginea unei frunze
petalele înflorind la-ntamplare
şi aripile ni se vor refuza
de către zeu,
dintr-o regretabilă eroare

vom avea doar nostalgia
zilei de mâine,
înjunghiaţi de brutusi deghizaţi
în domnişoare cu pistrui,

între două
clipe de dragoste
şi de ură:
poetul şi beatrice a lui

miercuri, 28 mai 2008

Valsul cojilor de portocală

Liniştea îţi drapează inima
cu lumină,
cerul îţi scrijeleste
în sânge seninul
paşilor mei ,
singură te strecori
prin crinolina
de aer a clipei,
grădina te răpeşte în florile ei

Te desenez pe pajiştea inimii mele,
cu penel de stele
muiat în zori,
dimineaţa care suntem nu mai are ferestre,
viaţa é doar un dezmăţ de culori

Privirea îţi cade,
ca un nor rătăcit,
pe voalul mâinilor mele cărunte,
răsfoieşti, în taină, sufletul meu,
aici şi acum şi niciunde



Florin Sasarman -Iubirea pentru tine
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, 23 mai 2008

scrisori engleze

sunt vecin cu ultimul tramvai
cucerit de sciţii cu fulare,
ca pe-un fiu risipitor de crai
crasmele m-aşteaptă visătoare

sunt un trist îmblânzitor de zei
pe o foaie de pământ stătută,
râcâit de fluturi şi femei
cu o voluptate ne-ntrecuta

şi mă cred un ţărm necunoscut
exilat a nu ştiu câta oară
pe un corn de iac abia umplut
cu un trup acvatic de fecioară

mă-ndoiesc constant de dimineţi,
răsfoind străduţele burgheze
cu un pas mignon şi săltăreţ
prin cenuşa fostelor amieze

ca un beduin fără de oază,
aşteptând dispense de la vulg,
mă înduioşez de prima rază
şi fumez trabuc la primul fulg

apoi tac, bătătorit de cai,
şi-mi găsesc destinul în copite
eu, vecin cu ultimul tramvai,
cucerit de frigul mării scite





Folk ANDANTE-Zadarnicie (versuri Nicolae Mocanu)
Asculta mai multe audio Muzica »

duminică, 18 mai 2008

ou sont les neiges d'antan?

ca să nu-mi mai plouă în suflet,
te-am ales pe tine drept rană,
înjghebând din zâmbetele tale răzleţe
statui
în fiecare punct important al oraşului:
la intrarea în povestea noastră de dragoste,
la ieşirea din iluziile de fiecare zi,
pe falezele duminicilor noastre consumate
în aşteptarea buzelor celuilalt,
statuie după statuie
în lutul palid al clipelor,
descărnându-ţi ideile despre lume,
mangaindu-ţi nustiuceul absent
că într-o ultimă declaraţie de dragoste bâlbâita,

părinteşte
noaptea-şi întindea cuverturile peste noi,
păşind pe cadavrele nou-născuţilor paşi
din odaia ta placentara,
pipăiam urmele cuielor cu voluptate
ca şi cum am fi ronţăit biscuiţi,
şi număram indecişi secundele
ce se scurgeau între două săruturi







MARIAN NISTOR - DOMNISOARA, DOMNISOARA
Asculta mai multe audio Muzica »

miercuri, 14 mai 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (VIII)

sufletul tău e ca o zi de paşte,

în care îţi e frică să te-mbeţi,

prin care trec, nedesluşit, poeţi,

iar Phoenixul de aur nu renaşte,

spre-a ne aduce-n zori eternitatea,

ca pe-o cafea fierbinte, lângă pat,

servită de subrete voluptoase

Adamului pe veci încornorat

marți, 13 mai 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (VI)

rugăciunea eşuează în trup,

liturghia se încheie mereu c-un viol,

sfinţii se înfruptă din marele gol

şi din carnea fecioarelor rup


popii se îmbată-n altare

cu vinul de împărtăşanie, sec,

vestale strivesc sub picioare

lumina. şi, prin sexul lor, trec


evlavios, cititori în stele,

poeţi care poartă har

în rană, filosofi cu bretele,

exilaţi, fireşte, în bar


şi zâmbetul e ţipăt absurd

al păsării phoenix ce nu reînvie.

adio! poetul e surd,

iar trupul iubitei, stafie.





Patrick Bruel - Au Cafe Des Delices
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, 12 mai 2008

O melodie de suflet. Pentru Ea



Alexandru Andries- Ea si el



şi ea îl aştepta pe el.
nici cataloage în rastel
nu mai erau. doar părul ei
se risipea în mici scântei

şi el o săruta uşor
pe gât. i-a fost atât de dor…
şi nu-i mai trebuia nimic
(el fără ea fusese mic)

şi ea zâmbea şi îl privea
în ochi. şi ce frumos era!
iar el o-mbrăţişa pe-ascuns
şi asta le era de-ajuns

şi ea îl aştepta mereu,
dincolo de iubiri şi rău,
şi el venea la fix şi-un pic
şi nu-i mai trebuia nimic

duminică, 11 mai 2008

Emeric Imre- Sinuciderea lui Don Juan- Ion Minulescu




In noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am inteles ca sunt un om pierdut,
Si-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legenda-n manuscris...
Dar cand pe catafalc mi-au asezat
Cadavrul de amant incornorat
Si-am inteles ca faima mea de Don Juan
N-a fost decat un simplu titlu de roman,
M-am revoltat ca marea nedreptate,
Ce mi se pregatea-n eternitate,
Mi-o consfintea chiar lasitatea mea
Ca n-am ucis-o mai intai pe... Ea...
Si-n timp ce zece popi ma prohodeau
Si-o suta de femei ma blestemau,
M-am rasucit in lada mea de lemn
Si-am inviat, ca si Cristos... solemn!...
Si-asa,-nsotit de popi si de femei,
M-am indreptat din nou spre casa Ei...
Dar cand am dat cu ochii iar de Ea —
Femeia... tot pe mine m-astepta!...
Si, cum era firesc, ne-am impacat!...
Iar popii-n cor au binecuvantat
Miracolul, ca — desi mort — eram tot viu,
Si-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...

duminică, 4 mai 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (VI)

plouă din nou,
n-ai chef nici să mori

nicicând mai trist

avortează sângele meu întrebări
pe pajiştea hârtiei, de ocară,
ancore putrede, nefireşti depărtări,
mă îndrept istovit către seară

ninge peste sat ninsoare vulgară
ca peste-un trup dezgolit şi flămând,
mă simt roman, te simt de tot barbară
la hotarul dintre unde şi când

rimele dorm în cuibar înroşit,
visând un mesia al silabelor,
mi-e dor de sufletul tău, mirosit
cu nara fierbinte a sclavelor


marți, 29 aprilie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (V)


sunt trist ca o odaie părăsită,

în care tu, mai goală ca oricând,

îţi fluturi nimbul moale a ispită,

lăsând să cadă-n lucruri praful blând


al trupului tău, suvenir de-o seară,

înlănţuit cu dulci parfumuri tari,

şi-ţi sorb din suflet ca dintr-o ţigară

de foi, slăvită-n vise de barbari

toamnă despletită

eram ud până la suflet,
frunzele îmi inundau
trupul arămiu,
rugina îmi copleşea
sângele destrămărilor dese,
creşteau din carnea mea
iubiri interzise,
copaci falici
care purtau, in ramuri,
toată indecenţa lumii

eram obsedat de o moarte
şi de o iubire,
cântate pe un fir de păr roşcat şi creţ,
de un trup albastru de femeie

îmi era frică de atâta nelinişte,
de atâta lumină,
era prea mult suflet
şi prea puţine versuri,
fumam zilnic
aceleaşi ţigări lights,
scriam scrisori de dragoste
pe tălpile fecioarelor disponibile,
îmi ascuţeam inima
ca pe un creion
aruncat la rebuturi,
stând pe o rână,
în aşteptarea sinelui pierdut

sâmbătă, 26 aprilie 2008

Paşte fericit! Hristos a înviat!


Gerard Joling - Everlasting love


It looks like heaven to see you walk
To see the way you're moving on
Sounds like an angel when you talk
The words come out like in a song
Never thought what love could do inside
You're the place where I can hide

It feels like heaven to be with you
When you treat me like you do
Every minute of the day
Just with you I wanna stay
There will be no end....

We've got an everlasting love
So pure divine
We've got an everlasting love
Our love will last for all time

Could draw a picture just by heart
Know every line on your face
You stopped me doing from the start
Ask the things I used to chase

Every minute of the day
Just with you I wanna stay
There will be no end

We've got an everlasting love
So pure divine
We've got an everlasting love
Our love will last for all time

Should you ever
Have any doubt bout you and me
Please don't ever
No love never
Don't hesitate to tell me how it should be

We've got an everlasting love
So pure divine
We've got an everlasting love
Our love will last for all time

De ce întârzii dimineaţa?

Simona Nemeş a pus această întrebare existenţială pe proaspătul ei blog zâmbitor, către care aveţi link la secţiunea „Vă recomand”.
Eu o să vă spun de ce întârzii miercuri dimineaţa, zi de târg în Borşa, după cum ştiu cei care au avut de-a face cu acest minunat oraş din Maramureş. Şi, când zic „minunat”, nu e nicio ironie la mijloc, aşa cum li s-ar părea nemulţumiţilor de profesie sau plictisiţilor de (la) serviciu.
În primul rând, întârzii pentru că îmi place să dorm mai mult şi nu am maşină. Sunt profesor, ce blogul meu!
În al doilea rând, fiind zi de târg, toată lumea de pe traseul Moisei-Borşa urcă în microbuze şi se îndreaptă fie spre târgul de lângă fosta unitate militară, fie spre piaţa de la pod, foarte aproape de liceul unde îmi desfăşor activitatea instructiv-educativă. Pe ritm înduioşător de manele, din care aflu de umilirea duşmanilor sau de aventurile erotice ale vreunui gigolo( „Sunt frumos, ce faţă am de gigolo/ Mor femeile pe mine, ce mişto (ce mişto!”, cu refrenul „Bate-n noapte cineva/ Cu parul la uşa mea/ Daca e poliţia.../ Ce mă fac că iar mă ia”), iau loc în microbuz şi îmi privesc insistent ceasul de pe telefonul mobil care se apropie repede de fix. În acest timp, cu o explicabilă indiferenţă faţă de zbuciumul meu sufletesc, şoferul face glume deocheate cu pasagerele care deschid anevoie uşa, după ce o caută vreo două minute (atât de preţioase pentru mine!), păşind pe treptele maşinii ca şi cum ar avea eternitatea în bagaje.
E un adevărat ritual manelistico-târgoveţ, cu miasme diverse, pentru toate buzunarele şi gusturile. Pe lângă tradiţionala transpiraţie, poţi să descoperi, cu uimire, un fin Whistful, Coco Channel sau Armani, dacă ai norocul să urce în taxi o asistentă medicală sau o profesoară.
În al treilea rând, întârzii deoarece microbuzele nu au staţii sau, mai bine zis, au staţii din 10 în 10 m, în fiecare loc în care baba ieşită la uluci, înarmată, de multe ori,
cu un sac uriaş de cartofi sau de făină, intră din casă direct în maşină, călcându-mă graţios pe pantofii proaspăt lustruiţi. La urma urmei, nu e de refuzat o uşoară patină rurală, un strat de lut galben peste crema de ghete.
Eu mă uit la ceas, şoferul face glume deocheate, babele urcă leneş în microbuzul umplut la maxim, Guţă si-a omorât, între două staţii, toţi duşmanii şi a devenit gigolo. Miercuri, zi de târg, ziua în care întârzii.
Bine măcar că nu am de traversat Parcul Mare, ca Simona, că mi-ar veni şi mie să mă aşez pe o bancă, să scriu poezii şi să savurez Clujul într-o dimineaţă de primăvară, în timp ce mi s-ar desface contractul de muncă. Aşa, descins dintre manele, babe şi saci de cartofi, sunt fericit.

joi, 24 aprilie 2008

Cum s-a ajuns la blogul meu în ultimele zile

Exemple de căutări: poezii de dragoste vers alb, poezii romanesti in vers alb, bogdan curta, catalin crisan + wikipedia, romania aya kato, alina mungiu la moartea unui clovn, oua pasti ratiu 2008, poezie trista de dragoste, sanii moi, poezii dragoste profesoare, poezii de de dragoste, comentariu poezie dragoste, dacii si romanii poezii, poezie pruteanu, schite de dragoste, poezii despre scoala, poezie dragoste moarte.

A murit poetul Cezar Ivănescu


Poetul Cezar Ivănescu a încetat din viaţă, în această după-amiază, la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Când eram mai tânăr şi la trup curat


Catalin Crisan- Am albit de dorul tau

Terry Jacks - Seasons in the sun

miercuri, 23 aprilie 2008

Ziua nasterii si mortii lui Shakespeare


Laurence Olivier in Hamlet



Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (IV)

umerii tăi sunt goi,

vine paştele,

ne bem cafeaua mică-mare

din aceleaşi ceşti,

respirând atmosfera haznalelor


ochii tăi sunt la fel de verzi

ca în prima zi

a dragostei noastre,

vine paştele


ca o balerină cu riduri,

miercurea iese din calendar


din când în când,

îţi dau bip,

deci exist,

vine paştele


spune-mi

de ce am început

să scriu

toate cuvintele

cu literă mică?

Omul unei stări

În oraşul acesta e o bizară criză de tandreţe, oamenii refuză să se îmbrăţişeze, să-şi atingă sufletele până la epuizare. Dragostea reprezintă un continuu motiv de stres, o povară pe care o poartă fiecare pe Golgota existenţei şi nu o leapădă nici măcar în somn, unde coşmarurile sunt omiprezente.
Glasul poetului răsună în pustie. El e omul unei stări, urmărind pasionat spectacolul teribil al arderii propriului suflet pe rugul unei tandreţi de care nu are nevoie nimeni. La ce bun să scrie ? Şi el scrie oriunde şi pe orice, în baruri imunde, pe şerveţele cu miros de piper, pe variantele subiectelor de bac sau pe hârtia din pachetul de ţigări. La ce bun
să scrie, în pustia care îl copleşeşte, cu aceleaşi feţe acre care nu punctează decât golul sufletesc, inundând ca o duhoare crâşmele cu chelneriţe triste, de o plictiseală care l-ar fi revoltat şi pe Bacovia?
El nu e Poetul, numai Poetul, ca pasări ce zboară. Cu sufletul rostogolindu-se pe mesele cu cafea mică-mare, poetul, scris întotdeauna cu p mic, îşi savurează propria prăbuşire, intrarea triumfală în nimic, împărţind generos tandreţe, indiferent de vârstă şi de sex. El e omul unei stări, dependent de sufletele celorlalţi ca de o creangă de care te agăţi pentru a ieşi din mijlocul oceanului putred al fiecărei zile.
Glasul poetului, scris întotdeauna cu p mic, răsună în oraşul în care jeep-urile îşi aruncă noroiul peste o lume de neînţeleşi.
poetul se scrie întotdeauna cu p mic.

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (III)

plouă bacovian, sufletul somnolent

îşi leapădă hlamida lent

peste umerii goi ai zilei gri,

plictisit de eternul a fi


vinovat, te aştept să revii

în cafeaua dimineţilor, indecent.

să-ţi tăvălesc prin zaţ coapsele arămii,

în timpul unei pene de curent


numai sufletele noastre târzii

sunt porumbei care zboară absent

peste buze arse, pustii,

într-un prăbuşit orient

vineri, 18 aprilie 2008

Lucia si Catalin Crisan - N-avem timp

Nepotelul meu, Mihaita

Cântecele neasemuitei licorne (IX)

căutăm o stradă,
probabil a fericirii,
dansând în ritmul inimilor frânte
şi aşteptăm o noapte fără seamăn
în care Eros, trist, o să ne-alinte

căutăm un suflet, probabil blând,
care în fiecare zi să ne înveşmânte
în pace şi bucurie, ca şi cum
lumina s-ar încarna dureros în cuvinte

caut un gât, probabil cel mai frumos din oraş,
pe care să-l ning cu săruturi,
taximetrişti ursuzi să pornească în zori
la inevitabila vânătoare de fluturi


Mario Pelchat - Les femmes




marți, 15 aprilie 2008

dragoste



mi-e sufletul rai
încolţit
şi izvor,
durerile tale
şi pe mine
mă dor

Savoy- Intr-un sat de pescari



duminică, 13 aprilie 2008

Autoportret în irisul iubitei

Lumina roz se despletea-n oraş
Cu nuri misterioşi, de fată mare,
Şi luna, ca un semn de întrebare,
Ti se-aşeza pe umărul golaş

Eram în primăvără sau în toamnă,
Nu ştiu. Era în suflete prăpăd,
Azi numai amintirea mă condamnă
La reci singurătăţi în care văd

În lucruri chipul tău de tandră zână,
Zâmbindu-mi melancolic şi fugar,
Cum mişcă delicat augusta mână
Spre-a-mi oferi firimituri de har

Doar noaptea te visez în chip de floare
Pe un pervaz de stele-nchipuind
Corăbii, plutitoare pe o mare
De fulgere, de aer şi de gând

Spre dimineaţă îmi devii mireasă,
Căci fac din insomnia mea altar,
Iar luna pierde-n valuri de mătasă
Surâsul tău habotnic şi hilar.

Frederic Francois - Ce Soir

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (II)

îmi e iubirea ca un roi de fluturi

întinşi lasciv pe crucea de lemn moale

a sufletului şi pictez săruturi,

în compania damelor banale


e-un haos absolut în aşternuturi,

prin dimineaţă nu găsesc vreo cale,

mor donjuani striviţi sub tandre scuturi,

în aşteptarea pogorârii tale


Alexandru Andrieş - Ca nisipul femeile sînt