joi, 16 octombrie 2008

cântece eretice, pentru Muzenie



nu-ţi fie teamă,

îngerii au obosit,

deşi-şi mai poartă trupul peste ape,

sufletul meu peticit

e din ce în ce mai aproape

se pierde năuc în arcade,

atins de-amintire şi-alean,

răpus de amurgul ce cade

în albul oraş transilvan

preludiu-al neliniştii este

conturul lui ferm şi ursuz,

menestreli răvăşiţi de poveste

se scaldă-n penumbra-mi de muz

3 comentarii:

guest spunea...

cand o sa am curaj, o sa postez si eu versuri de-ale mele.multumesc pt incurajari. esti primul pe lista de bloggeri

Ioan Ivaşcu spunea...

de-abia aştept să citesc poeziile tale.

lena_dalida68 spunea...

tie iti este teama de toamna sau de ingeri obositi?frumoase versuri