luni, 4 mai 2009

fără titlu

Iubita mea, din frunze nimic nu se mai naşte
decât poate cenuşa pe care doar aezii
o caută şi-o cântă la cumpăna amiezii
cu sufletul-balaur la pipăirea prăzii

Iubita mea, din mine azi voi fugi departe,
împovărat cu versuri pe care nu le-am scris,
o să-ţi aduc în daruri spoiala unui vis,
cadână pieptănată ca floarea de cais

Iubita mea, doar ochii te mai reţin în mine,
năvoade indecente cu marginile mari,
îţi voi planta la noapte în poartă lăutari
şi în caleşti rotunde te voi sili să sari.