Postări

Se afișează postări din aprilie 13, 2008

Autoportret în irisul iubitei

Lumina roz se despletea-n oraş Cu nuri misterioşi, de fată mare, Şi luna, ca un semn de întrebare, Ti se-aşeza pe umărul golaş Eram în primăvără sau în toamnă, Nu ştiu. Era în suflete prăpăd, Azi numai amintirea mă condamnă La reci singurătăţi în care văd În lucruri chipul tău de tandră zână, Zâmbindu-mi melancolic şi fugar, Cum mişcă delicat augusta mână Spre-a-mi oferi firimituri de har Doar noaptea te visez în chip de floare Pe un pervaz de stele-nchipuind Corăbii, plutitoare pe o mare De fulgere, de aer şi de gând Spre dimineaţă îmi devii mireasă, Căci fac din insomnia mea altar, Iar luna pierde-n valuri de mătasă Surâsul tău habotnic şi hilar. Frederic Francois - Ce Soir