marți, 26 mai 2009

ou sont les neiges d'antan?

ca să nu-mi mai plouă în suflet,
te-am ales pe tine drept rană,
înjghebând din zâmbetele tale răzleţe
statui
în fiecare punct important al oraşului:
la intrarea în povestea noastră de dragoste,
la ieşirea din iluziile de fiecare zi,
pe falezele duminicilor noastre consumate
în aşteptarea buzelor celuilalt,
statuie după statuie
în lutul palid al clipelor,
descărnându-ţi ideile despre lume,
mangaindu-ţi nustiuceul absent
că într-o ultimă declaraţie de dragoste bâlbâita,

părinteşte
noaptea-şi întindea cuverturile peste noi,
păşind pe cadavrele nou-născuţilor paşi
din odaia ta placentar
ă,
pipăiam urmele cuielor cu voluptate
ca şi cum am fi ronţăit biscuiţi,
şi număram indecişi secundele
ce se scurgeau între două săruturi

vineri, 22 mai 2009

Cântecele neasemuitei licorne

căutăm o stradă,
probabil a fericirii,
dansând în ritmul inimilor frânte
şi aşteptăm o noapte fără seamăn
în care Eros, trist, o să ne-alinte

căutăm un suflet,
probabil blând,
care în fiecare zi să ne înveşmânte
în pace şi bucurie,
ca şi cum lumina s-ar încarna
dureros
în cuvinte

caut un gât,
probabil cel mai frumos din oraş,
pe care să-l ning cu săruturi,
taximetrişti ursuzi să pornească în zori
la inevitabila vânătoare de fluturi

joi, 21 mai 2009

Cântecele neasemuitei licorne

să simt în trupu-ţi de vioară
lumina marelui oraş
şi strada fericirii-n paşi
ca o-nviere necesară

să simt în trupu-ţi adiind
străfulgerarea unui gând
şi sufletul să-mi reînvie
pe strada liniştii, pustie,

s-adulmec fumul jertfei blânde,
al sufletului tău oraş,
şi să presimt tot ceru-n paşi
şi desfătare în cuvinte

să dorm pe rana unui vis,
să mă îndrept către abis
şi, într-un vers de os domnesc
înfăşurându-te, să cresc

miercuri, 20 mai 2009

suflet


marginile lumii dorm ude,

rugina copacilor s-a destrǎmat,
plouǎ cu cioburi de frunze,
miez de noapte ȋndoliat

luni, 18 mai 2009

###

Femeie cu gust de otravă,
început izvorând din sfârşit
de iubire, -n privirea-ţi bolnavă
eu zac ca un sfinx răstignit

Se lasă o noapte rotundă,
în pomi şi în păsări la fel,
şi sufletul meu sălbatic se-afundă
în pleoapele tale ca prin porţi de castel.

vineri, 15 mai 2009

ars poetica

ars poetica 1


Dacă plângeţi,

îmi iau nesfârşirea

şi plec!


ars poetica 2

Când n-o să mai avem

cuvinte,

o să ne spânzurăm de idei!

joi, 14 mai 2009

vioara apune în mâinile ei…

Vioara apune în mâinile ei,
Lent, palmele i se prefac în scântei

Şi iarba e-n sânge şi pietrele dor,
Trupu-i devine vitraliu sonor,

Munţii se retrag, de tristeţe, în cer,
Raze târzii pe fruntea ei pier,

Arborii capătă o culoare ciudată,
Pământul îmi pare străvezie pată,

Cea din urmă notă e-atât de aproape,
Că îi simţi răstignirea în ape,

Un joc între umbrele nenuntiţilor zei.
Vioara apune în mâinile ei.


marți, 12 mai 2009

radiografie

o pasăre zgârie
orizontul tumefiat
al oraşului,
pe sub poduri
îşi fâlfâie zdrenţele
dimineaţa nebăgată
de nimeni în seamă,
umbra şchioapă a
tramvaiului desenează
pe coapsele femeilor
porumbei,
aleile sângerează
din toate arterele
oameni,
sufletele noastre
se întorc şi pe partea
cealaltă, către peretele
nevăzut:

e doar
o zi
ca oricare alta.

luni, 11 mai 2009

elegie

Copacii zac sub cenuşa frunzei
ca orbul sub greutatea luminii;
ascult ochii tăi ce respiră tăcerea;
un greiere şi-a presărat surâsul prin iarbă
şi nările cerbilor adorm răstignite
la chemarea mirosului tău.
Aşezat lângă inima ta,
mă binecuvântă, frumoaso;
abisul vrajeste lumini de cădere-n păcat;
eu m-adâncesc în floarea ochiului şi tac

duminică, 10 mai 2009

sâmbătă, 9 mai 2009

Destrămatele căi...

Destrămatele căi te recheamă,

să le fii şi soră şi mamă

şi bărbaţi cu gândul subţire

ţi-aşteaptă rotunda venire.

Pe cai armăsari, colindând

tăcerile rând după rând,

eu numai cu tâmple sfarmate

alerg după tine-n cetate

şi-ţi sorb nălucirea-n apus

prin păsări, prin stele, mai sus...

Rotire de gânduri mereu

în albia trupului tău.

vineri, 8 mai 2009

utopia unui rege gol

va ploua, presupun,

cu flori mari de tutun,

peste umeri uimiţi,

vor mai fi răstigniţi,

prin zăpezi vor fugi

dumnezei arămii,

sfinţi ursuzi, dezlegaţi

din al zilei nesaţ,

prinţii nopţii subţiri

vor cânta prohodiri,

tămâind ca prin vis

un oraş interzis,

în delir bizantin

ne-om ascunde în fân

şi sătui şi tăcuţi,

pe trei sferturi desculţi,

printre gânduri, prin ceţi

zămisli-vom poeţi.

şi în aerul rar

vom vâna chihlimbar

ne va fi şi urât

de atâta trăit,

muritor de frumoşi

la cântat de cocoşi