Cântecele neasemuitei licorne

să simt în trupu-ţi de vioară
lumina marelui oraş
şi strada fericirii-n paşi
ca o-nviere necesară

să simt în trupu-ţi adiind
străfulgerarea unui gând
şi sufletul să-mi reînvie
pe strada liniştii, pustie,

s-adulmec fumul jertfei blânde,
al sufletului tău oraş,
şi să presimt tot ceru-n paşi
şi desfătare în cuvinte

să dorm pe rana unui vis,
să mă îndrept către abis
şi, într-un vers de os domnesc
înfăşurându-te, să cresc

Comentarii

Călin a spus…
Mereu găsesc la tine versuri surprinzătoare, metafore iscusite, rime plăcute auzului.

„ca o-nviere necesară”

„într-un vers de os domnesc
înfăsurându-te, să cresc”

sunt de tinut minte

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă