iubito, nu se poate trece
iubito, nu se poate trece, e plin orașul de pisici, amantele cu fruntea rece se hrănesc azi cu iepuri mici, vânați în plină dimineață de trubaduri cu nasu-n cești, ce își lipesc, ascuns în ceață, suavul suflet de ferești iubito, nu se poate trece, e plin orașul de castani, ne sinucide iarăși toamna ca de atâția de zeci ani, octombrie se despletește pe străzi nocturne cu-așa zel că vin iubitele de-a valma, ca pețitorii spre-un castel iubito, nu se poate trece și nici măcar a mai trăi, ceasul din turn privește rece ca-ntr-un pastel de-Alecsandri