miercuri, 23 noiembrie 2011

Lacrima lui Mircea. La CEX

Încă nu s-a născut analistul care să scrie o generoasă istorie lacrimală a politicii româneşti, Plângăcioşii postdecembrişti au udat din belşug filele istoriei neamului, destul de mult şi de patetic încât să merite un loc de cinste într-un demers pe această temă. 


Au trecut 8 ani de la gâtuitul Dragă Stolo, (dacă doriţi să revedeţi, daţi click aici) dar glanda lacrimală a politicianului român produce în cantităţi înduioşătoare secreţii sărate şi milioane de voturi. Obişnuiţi de un mandat şi jumătate cu lacrima hâtră a lui Traian, ieri am aflat că şi  (fostul, de astăzi) al doilea om în stat plânge câteodată, lansând un nou brand, cu iluzia că îşi va salva muribunda carieră politică: lacrima lui Mircea. Mircea Geoană.


După ce echilibratul nea Nelu şi rafinatul nea Adrian i-au dat peste mânuţă săptămâna trecută, acţiune pe care am descris-o în acest modest articol, Mircea Geoană s-a văzut deposedat de jucăria sa preferată, preşedinţia Senatului, în faţa Comitetului Executiv (CEX) de ieri. Victor Ponta i-a tras ştrengăreşte masa prezidenţială din faţă, răpindu-i visul de a fi, în cazul suspendării Băsescului, preşedinte al României măcar pentru o lună, ca Nicolae Văcăroiu.


Marcat de revelionul anticipat din 6 decembrie 2009, când dopurile de şampanie săreau mai ceva decât înjurăturile dintre galerii pe stadioane, Mircea Geoană a ajuns să aibă nervii zdruncinaţi. Etern Lefter Popescu, aşa după cum scriam, nu s-a agăţat de candelabre ca personajul celebru al lui nenea Iancu, ci şi-a revărsat lacrimile pe microfoanele tuturor televiziunilor.

Cameramanii săreau să prindă primii lacrima lui Mircea, iar reporteriţele care se aflau mai aproape decât celelalte exultau vinovat, de parcă se aflau la uşa sălilor de judecată, punând inculpaţilor judecaţi pentru omor inteligenta întrebare: L-aţi omorât? sau, după caz, Aţi omorât-o?.

Da, a fost un caz de omor politic, nu cred că de eutanasiere, că tot e subiectul la modă, pe aria Adio, tovarăşi! Pe curând, prieteni!, de parcă Mircea Geoană ar fi fost un star folk plângăcios la un concert  de adio.

Stimaţi cititori plângăcioşi, având în vedere că am făcut, încă din titlu aluzii paşoptiste, sunteţi surprinşi dacă vă spun că, aseară, la principalele jurnale de ştiri, de câte ori aapărea Mircea Geoană, am avut vaga impresie că zăresc, pe holurile Casei Poporului, umbra netelevizată de mult  a Andreei Marin, gata să-i  invite pe împricinaţi la o repriză de pupat toţi Piaţa Endependenţei.




Remember 2009: Mircea Geoană nu ştia/ Ce înseammnă lacrima


Şi o scurtă dedicaţie clasică:

Dan Spataru - Nicio lacrima!

Asculta mai multe audio diverse


P.S. În această seară, la TVR 1, sub bagheta Ramonei Avramescu, Mircea Geoană anunţă că a atacat la Curtea Constituţională, un fel de tovarăşa educatoare a politicii noastre, decizia de revocare din funcţia de preşedinte al Senatului şi se compară cu Meleşcanu şi cu alţii care au plecat din PSD. E grav şi prezice că vine apocalipsa, în 2012, în partidul lui Ponta. A condus un partid foarte mare şi nu are probleme să realizeze o construcţie poitică, vorbind despre seninătatea de Dăbuleni, asezonată cu o temporară mâhnire tomnatică.

Întrebarea, totuşi, rămâne pe buzele tuturor: De ce a plâns ieri Mircea Geoană?



Vocea României: Ştefan, nu Hruşcă, ci Stan!

Iată că previziunile din articolul de ieri al lui Vasile Danci Moroşanu s-au confirmat. Ştefan Stan este una dintre cele mai bune voci ale României.

O sală întreagă s-a ridicat în picioare pentru a-l aplauda pe Ştefan Stan, aseară, la emisiunea Vocea României, de la PRO TV. El a trecut, fără probleme, în runda următoare.

Îi mulţumim lui Vasile Danci Moroşanu că ni l-a adus în atenţie pe acest talentat cântăreţ, care merită să câştige Vocea României.



Ultima frontieră a morții se întoarce la Moisei (IV). Apel de suflet către moiseieni

Revoluția culturală online declanșată de recuperarea filmului Ultima frontieră a morții continuă, crește și calcă totul în picioare. 

Sub ochii noștri uimiți se nasc proiecte menite să conserve  moștenirea spirituală a Moiseiului pe care, dacă nu suntem atenți, riscăm să o pierdem în 50 de ani. Orice țară care ar avea o cultură tradițională de forța Maramureșului ar lupta pentru salvarea ei și ar câștiga milioane de euro de pe urma tursimului cultural. România rămâne, din păcate, la toate rece.

Recuperarea filmului de suflet al Moiseiului se transformă, iată, într-un serial, cu episoade pline de suspans, care întregesc, ca niște piese de puzzle, imaginea satului din inimile noastre.

Astăzi, prin amabalitatea stimatei Doamne Dorina Săsăran, soția regretatului actor băimărean Ion Săsăran, care a jucat în filmul nostru, avem câteva imagini-document capturate din pelicula regizată de Virgil Calotescu, în 1979.

Moiseiul în flăcări



Figuranți din Moisei



Fac un apel de suflet către toți moiseienii care își recunosc rudele sau prietenii în calitate de figuranți în aceste poze, să scrie câteva rânduri despre experiența prin care au trecut aceștia în timpul filmărilor. Dacă oamenii aceștia mai trăiesc, pot fi căutați și întrebați. Aceste articole ar fi la loc de cinste în cartea de comori a Moiseiului! 


Dragi moiseieni, contribuiți activ la salvarea moștenirii culturale a Moiseiului! Vă așteaptă mari suprize din partea noastră! Salvați sufletul Moiseiului, satul comoară al Maramureșului și al României!