Emeric Imre- Sinuciderea lui Don Juan- Ion Minulescu
In noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut Am inteles ca sunt un om pierdut, Si-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis Cu propria-mi legenda-n manuscris... Dar cand pe catafalc mi-au asezat Cadavrul de amant incornorat Si-am inteles ca faima mea de Don Juan N-a fost decat un simplu titlu de roman, M-am revoltat ca marea nedreptate, Ce mi se pregatea-n eternitate, Mi-o consfintea chiar lasitatea mea Ca n-am ucis-o mai intai pe... Ea... Si-n timp ce zece popi ma prohodeau Si-o suta de femei ma blestemau, M-am rasucit in lada mea de lemn Si-am inviat, ca si Cristos... solemn!... Si-asa,-nsotit de popi si de femei, M-am indreptat din nou spre casa Ei... Dar cand am dat cu ochii iar de Ea — Femeia... tot pe mine m-astepta!... Si, cum era firesc, ne-am impacat!... Iar popii-n cor au binecuvantat Miracolul, ca — desi mort — eram tot viu, Si-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...