Postări

Se afișează postări din decembrie, 2011

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi

Copil în comunism

Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea

FC Barcelona sau triumful raţiunii

Imagine
Argentinianul Messi, ridiculizând doi brazilieni Sursa foto: gsp.ro Cine mai poate opri Barcelona din marşul ei triumfal spre depăşirea tuturor limitelor umane şi fotbalistice?  Dacă şi brazilienii, doar cu numele astăzi, de la Santos, crescuţi boem din spiritul Copacabanei , au clacat lamentabil în finala Campionatului Mondial al Cluburilor (0-4) , cred că doar extratereştrii în carne şi oase ar putea detrona omniprezenta Barcelona. Acum, la sfârşit de an sportiv , deschizi orice mijloc de comunicare, radio, tv, internet, şi la sport auzi/vezi/citeşti doar despre Messi, Guardiola sau Xavi. Şi aceşti jucători merită din plin toate laudele. Deşi este o echipă de artişti , victoriile Barcelonei se datorează unui ingredient esenţial, raţiunea , care i-a făcut pe conducători să elaboreze planuri pe termen lun şi foarte lung .  Nu l-am văzut niciodată pe vreunul dintre preşedinţii Barcelonei încălecându-şi luxoasa limuzină şi urlând cât îl ţineau bojocii, să se audă la

Cesaria Evora s-a dus să moară puţin

Imagine
Diva care păşea, desculţă şi modestă , peste inimile noastre ne-a părăsit   sau, după cum spune ştirea,   a încetat din viaţă , cu o discreţie scandaloasă într-o insulă despre care nimeni nu prea ştie pe unde se află, în strania Republică a Capului Verde . Loc pe care l-a cântat în câteva melodii.  Avea 70 de ani, nu 27, ca Amy Winehouse . De aceea. plecarea ei nu a produs aceeaşi emoţie , fiind trimisă pe la finalul jurnalelor de ştiri .  Era unul dintre puţinii artişti care te învăluiau într-o atmosferă aparte , de la primele acorduri, ca să nu mai spun de momentul în care începea să cânte versurile, care aduceau cu ele oceane de sentimente răvăşitoare .  Fie că era vorba despre Besame mucho sau despre alte melodii mai puţin cunoscute, Cesaria Evora reuşea să le imprime acelaşi stil, în care emoţiile năvăleau fără voia noastră. Şi pentru că e timpul liniştii , permiteţi-mi ca, înainte de a asculta cântecul Tiempo y silencio , să-l parafrazez pe Marin Sorescu,

Cum şi-au petrecut maramureşenii cutremurul?

Imagine
S-a cutremurat Maramureşul Foto: Blogul Danei Grad După cum ştiţi, astăzi, 17 decembrie 2011, pe la   jumătate la tri, cum zic oamenii locului,  Maramureşul s-a cutremurat . Din păcate, la propriu. Ceea ce nu ştiu să se fi întâmplat în ultimii ani.  Am realizat o antologie a modului în care maramureşenii au resimţit seismul. Şi unde puteau să se exprime, dacă nu pe Facebook ? Pe pagina Maramuresenii de pretutindeni .  Vă  redau brut opiniile, emoţiile şi nedumeririle aşa cum le-a înregistrat reţeaua de socializare, în ordine crescătoare.  Evident, reacţiile continuă: Ramona: Of Doamne, Doamne.... Razvan-Mihai : Doamne ajuta victimele sa treaca cu bine de acest dezastru Razvan-Mihai : eu unul am crezut ca raman fara casa : Deeutza :  noah inca asa ceva n-am mai auzit...eu stiam ca maramuresul nu a mai simtit pana acuma cutremure...cum de s-a intamplat asa ceva acuma?: Doru :  Wow.....sper ca lumea e ok Razvan-Mihai:   relieful si natura ne surprind m

Moisei, Maramureş, în revista Caţavencii

Imagine
O mică Elveţie: Moisei, Maramureş Sursa foto: Oana Coman Zi de zi apar dovezi neaşteptate ale brandului turistic pe care îl reprezintă comuna Moisei , din Maramureş . Cu două puncte de interes, Monumentul eroilor din 1944 şi Mănăstirea , Moiseiul reuşeşte să atragă atenţia celor care vor să recupereze o vârstă nealterată a umanităţii, în mijlocul unicei civilizaţii tradiţionale încă active din  Europa, Maramureşul, şi în special Maramureşul istoric . Astăzi vă semnalez un articol apărut în revista Caţavencii , la 15 decembrie 2011, intitulat simplu Moisei, Maramureş .  Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute , pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici , unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă : Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea Vișeului, la Moisei. Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare la troița din fa

Petrecerea jurnaliştilor şi bloggerilor, Cluj, #jbpartycluj

Joi, 15 decembrie 2011, a avut loc la sediul Godfather's Cafe   prima sesiune de lucru a #jbpartycluj , Petrecerea de Crăciun a jurnaliştilor şi a bloggerilor din Cluj-Napoca Juriul a înmânat tovăraşului Mihai Labo , în unanimitate, locul I la concursul de karaoke şi i-a mulţumit călduros pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii muzicale multilateral dezvoltate în patria noastră. Aceste festivităţi dansante şi cantante vin să încununeze o activitate de un an în r ândurile mişcării jurnalistico-bloggeristice clujene. Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire li se cuvine tovarăşilor Dan Olteanu  şi Tiberiu Fărcaş , organizatorii acestui eveniment de reconciliere între presă şi bloggeri. Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească , sărbătoriţii şi-au făcut urări de viaţă lungă şi de trafic ridicat, sănătate, putere de muncă şi noi succesuri în activităţile lor. Fotografii de la această sesiune

Mulţumim, Steaua! Mulţumim, Nikolici!

Imagine
Coregrafie superbă a suporterilor stelişti Sursa foto: www.prosport.ro Primăvara europeană a echipelor  româneşti are, ca de atâtea ori de-a lungul istoriei fotbalistice, culoare roş-albastră.  50000 de oameni , record de audienţă pe Naţional Arena, au acompaniat într-o atmosferă de neegalat trecerea Stelei în faza următoare a Europa League.  Beneficiind şi de victoria lui Schalke în Israel,  2-0 cu Macabbi, golul al doilea al nemţilor fiind marcat chiar de Marica, Steaua a jucat entuziasmant, cu o echipă cipriotă, AEK Larnaca, de care ne temeam prin minutul 66, când era 1-1. După decepţia provocată de Vaslui , bătută şi eliminată fără drept de apel de Zurich, Steaua a reparat o seară care părea ratată,  împinsă de la spate de un public electric, cu sânge roş-albastru. Meciul a adus în prim-plan un fotbalist de forţă, muntenegreanul Nikolici , care a devenit killerul ciprioţilor , prin cele două goluri marcate. Pe vremuri, dacă o echipă românească înt

Ultimul asalt al primăverii

Imagine
Deşi nu mai trăim cu sufletul supendat de firele tremurânde ale  emoţiilor , ne putem trezi, cu puţin noroc, în primăvara fotbalistică a Europei . Miezul nopţii de miercuri spre joi poate avea miros de primăvară timpurie pentru două echipe româneşti, în cazul în care acestea vor învinge. FC Vaslui , revelaţia, cu FC Zurich , şi Steaua , cu mai puţin cunoscuta AEK Larnaca , sunt echipele cărora le revine ingrata misiune de a salva  sezonul ratat al echipelor noastre . Un sezon marcat de prestaţia împleticită a unui Rapid anemic , pentru care bagheta lui Lucescu Jr. nu s-a dovedit suficientă, şi de Oţelul antologicelor 0 puncte . Gaz Metan Mediaş a incendiat Mainzul, dar şi-a oprit marşul triumfal la porţile Vienei , iar Dinamo a fost eliminată atât de devreme, încât am şi uitat că a jucat anul acesta în Europa League.  Renăscutul Sânmărtean poate fi cheia succesului FC Vaslui , cu Hizo şi Sânmărtean în avangardă, îşi propune să deregleze ora de primăvară a ceasurilor

Mănăstirea Moisei în vizorul UNESCO

Imagine
De mai mult timp mica şi excepţionala biserică monument istoric de la Mănăstirea Moisei se află în reparaţii şi ample lucrări de conservare şi de punere în valoare a acesteia la dispoziţia credincioşilor şi mai ales a turiştilor, cu şansă reală de a fi declarat monument istoric din patrimoniul UNESCO .  Pe lăngă aceste lucrări materiale se doreşte a fi puse în valoare şi frumuseţile spirituale de la şi din jurul acestei mănăstiri. Mă refer mai ales la frumuseţea cultului adus Maicii Domnului în cele mai variate şi interesante moduri de manifestare.  Este vorba de procesiunile cu copii, cu tineri din localitate şi din localităţile învecinate precum şi din judeţele învecinate de unde vin pe jos sau mai nou cu autobuzele şi cu maşinile în grupuri organizate, cu prapuri, cu icoane , în haine albe, simbolul curăţiei, cântând frumos în cor imne religioase specifice sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, păstrate cu sfinţenie, din memoria colectivă a istoriei bisericii şi a legii st

Să ne fie ruşine!

Dimineaţă de luni , începută tragic cu vestea sinuciderii cântăreţei Mălina Olinescu, la vârsta de doar 38 de ani.  Motiv pentru care ar trebui să ne punem cenuşă în cap şi să ne fie o cutremurătoare ruşine, deoarece, în afară de cauzele personale ale unui asemenea gest, putem vedea modul în care se poziţionează românii faţă cu valorile.  Să ne fie ruşine că acceptăm ca nonvalorile să ne calce în picioare valorile , fiind prea scârbiţi de viaţă ca să schiţăm vreun gest de împotrivire! Să ne fie ruşine că am acceptat ca întreaga ţară să fie manelizată , punând bunul gust la stâlpul infamiei! Să ne fie ruşine că Adrian Copilul Minune şi Gigi şi Mitică apar mult mai des pe ecrane, în numele audienţei ridicate ,  decât un artist care are de transmis un mesaj, dar care nu face audienţă şi, deci, bani! Să ne fie ruşine că punem banii mai presus de oameni , chiar când aceştia au un talent deosebit! Dacă nu sunt profitabili, le trântim în nas uşile indiferenţei . Cum

Monumentul de la Moisei, brand cultural al României (video HD)

Imagine
Trecut de către Dorin Ştef printre cele 40 de argumente care fac din Maramureş un brand cultural , la categoria Obiective cu valoare istorică şi culturală , subcategoria Monumente şi complexe statuare , Monumentul de la Moisei este prea puţin cunoscut la nivel naţional, ca să nu mai zic de cel mondial.  Operă de o profunzime surprinzătoare, creată, aşa după cum ştiţi din articolele anterioare, de sculptorul Vida Gheza , Monumentul de la Moisei are la bază un cult solar , fiind inspirat, după mărturisirile artistului, din sanctuarul dacic de la Grădiştea . Măstile populare maramureşene, ale unor personaje fabuloase, cum sunt Omul apei sau  Omul nopţii completează  semnificaţiile complexului monumental care marchează comemorarea unui masacru asupra a 29 de români nevinovaţi, petrecut la 14 octombrie 1944. Scriitorul Geo Bogza, care i-a sugerat lui Vida Gheza ideea operei, compară Monumentul de la Moisei cu sculpturile lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu. Din păcate, în anul de gra

El Clasico: Prado vs. Sagrada Familia

Imagine
Messi, bucurându-se la un gol pe Bernabeu,  în faţa lui Casillas Sursa foto: mundodeportivo.com Fotbalul este doar un joc ridicol în care 22 de bezmetici aleargă după o minge? Sau, dincolo de această abordare superficială, ascunde poveşti despre oameni, despre destine şi despre civilizaţii? În această seară planeta întreagă va fi zguduită de un meci de fotbal . Nu, nu vă speriaţi, epicentrul cutremurului nu va fi  Naţional Arena , unde, de la ora 20, se va desfăşura duelul titanilor, Steaua-CFR Cluj . Seismul, localizat pe Stadionul Santiago Bernabeu, le pune faţă în faţă pe  Real Madrid şi FC Barcelona, care   îşi încrucişează pentru prima dată săbiile în acest campionat. Depăşind teritoriul previziunilor tactice sau al reţetelor financiare, putem identifica în acest meci al coloşilor două moduri de a vedea lumea.  Madridul se mândreşte  cu Muzeul Prado , Barcelona se identifică mereu cu Sagrada Familia . Liniei clasice a Madridului i se contrapune aerul rebel al B

O întâlnire memorabilă cu Vida Gheza. Despre Monumentul de la Moisei

Imagine
Vida Gheza în atelierul de lucru Sursa foto: glasul.ro Sculptorul maramureşean Vida Gheza a intrat în folclor încă din timpul vieţii, fiind protagonistul unor adevărate snoave şi născând expresii de mare circulaţie populară. A fi pe nicăieri ca Vida Gheza a devenit un proverb uzual. Regretatul profesor moiseian Gheorghe Coman, care a scris prima monografie dedicată Moiseiului, Moisei- străveche vatră românească ,   relatează în cartea Pe urmele eroilor de la Moisei o întâlnire memorabilă cu Vida Gheza , petrecută în anul 1975 , în care sculptorul băimărean dezvăluie geneza şi semnificaţiile Monumentului de la Moisei :   Am continuat drumul spre Baia Mare , județul Maramureș , pentru o întâlnire cu marele sculptor Vida Gheza , care a dăltuit cele 12 statuete din lemn și apoi din piatră.  Ajunși la Baia Mare, la locuința lui Vida Gheza, am sunat, s-a deschis ușa și a apărut soția maestrului, care ne-a comunicat că nu putem sta de vorbă cu maestrul fără aprobarea Comit

Cum se îmbrăcau învăţătoarele românce în 1882

Imagine
Carte poştală din secolul XIX Sursa foto: okazii.ro Portul învăţătoarelor Pentru vară: 1) Cămaşă de pânză de in sau de cânepă, simple sau amestecate cu bumbac, şi cu borangic, cu puţine cusături cu arnici; iar penttu zilele de sărbătoare, mai încarcate cu arnici sau mătăsuri, însă fără fluturaşi. Croaiala cămeşii să fie cu mânecile creţe de sus de la bantă şi guleraşul să fie îngust de un deget, partea de jos a mânecilor va fi de asemenea înceţită în bantă. 2) Pieptar fără mâneci, de materie în mai multe iţe îesut din lână fină d-o singură culoare, simplă sau amestecată cu in, cânepă sau mătase de ţară. Lungimea până la brâu, şi scobit până în partea de sus a pieptului să se vadă cămaşa . Impregiurul marginilor va fi tivit cu şiret negru sau colorat, lăţimea şiretului va fi ca de un deget . 3) Minteanul cu mâneci de şiac subţire de  o singură culoare, tivit impregiur cu şiret negru sau materie de altă culoare croit comod sau pe talie, lungimea ca de pe 10 cm, peste brâu

Situaţia e albastră. Pe Stadionul Luminii

Imagine
Intrarea în stadionul echipei Benfica Lisabona Sursa foto: wikipedia.org S-au stins reflectoarele pe Estadio da Luz. vulturul Benficăi zboară către optimi, iar Oţelul lui Dorinel Munteanu se întoarce să-şi topească frustrările în miasmele Ligii lui Mitică .  Aventura la patru ace a Campioanei României s-a încheiat aşa cum a început în septembrie , cu 0 puncte adică. Singurele diferenţe ar fi meciurile jucate , sumele destul de frumuşele care au pornit către portul dunărean şi golurile marcate de oţelari,  pentru care degetele de la o mână sunt de prisos. Şi poate dineurile oficiale, la care românii s-au simţit primiţi la masa bogaţilor, ca musafirii mai rupţi în coate din Est. Singura echipă românească care a participat în Champions League  şi nu a luat nimic, în afară de goluri, Oţelul , este acompaniată, în această ediţie a competiţiei, în galeria egală cu 0 puncte de Villareal şi Dinamo Zagreb . Cuvântul cheie al eşecului pe care l-a trăit Oţelul este zbatere, evide

Cehoviana zilei: Ea

Imagine
Cehov, într-un timbru din URSS, 1960 Sursa: rebelul.wordpress.com După cum afirmă cu multă autoritate părinţii şi şefii mei, ea s-a născut înaintea mea. Nu ştiu dacă au dreptate  sau nu, ştiu doar atât că nu-mi amintesc nicio zi din viaţă în care să nu-i fi aparţinut, şi să nu-i fi simţit puterea asupra mea. Nu mă părăseşte nici ziua, nici noaptea, şi nici eu nu fac vreo încercare să fug de ea - legătura noastră e, prin urmare, trainică, temeinică...Dar să nu mă invidiezi, tânără cititoare!... Această legătură înduioşătoare nu-mi aduce decât nenorocire.  În primul rând, pentru că nepărăsindu-mă nici zi, nici noapte, ea nu mă lasă să-mi văd de treabă. Mă împiedică să citesc, să scriu, să mă plimb, să mă bucur de natură...În timp ce scriu aceste rânduri, îmi dă cu cotul şi mă îmbie în fiecare clipă spre pat, aşa cum antica Cleopatra îl îmbia pe nu mai puţin anticul Antoniu .  În al doilea rând, mă ruinează ca o cocotă pariziană. De dragul ei am jertfit totul: carieră, r

Valorile de la miezul nopţii

Imagine
Ionuţ Budişteanu, una dintre valorile de la miezul nopţii Sursa foto:  adevarul.ro De câteva nopţi mi-a revenit în atenţie un fenomen care spune multe despre atitudinea societăţii româneşti actuale faţă de valori : cele mai bune emisiuni ale postului public de televiziune se difuzează la ore imposibile pentru mulţi. Ca şi când ne-am ruşina de ele şi le-am pune sub preş, împreună cu valorile pe care le promovează. Îmi imaginez raţiunile de marketing ale acestor programări , ştiu că numai o emisiune ca O dată în viaţă se poate bate cu Dansez pentru tine , dar pentru acea minoritate care se mai uită la emisiuni cu miez , Televiziunea care se numeşte Naţională ar trebui să  facă  valorile vizibile şi pentru oamenii care adorm pe la 10 seara . Printre emisiunile exilate după ora 23, remarcăm Replay , Profesioniştii sau   Nocturne , aceasta din urmă începând după ora 0.00, deci trebuindu-ţi o voinţă de fier ca să nu adormi. Este o strategie a TVR-ului, poate se creează o atm