Situaţia e albastră. Pe Stadionul Luminii
 |
| Intrarea în stadionul echipei Benfica Lisabona Sursa foto: wikipedia.org |
S-au stins reflectoarele pe Estadio da Luz. vulturul Benficăi zboară către optimi, iar Oţelul lui Dorinel Munteanu se întoarce să-şi topească frustrările în miasmele Ligii lui Mitică.
Aventura la patru ace a Campioanei României s-a încheiat aşa cum a început în septembrie, cu 0 puncte adică. Singurele diferenţe ar fi meciurile jucate, sumele destul de frumuşele care au pornit către portul dunărean şi golurile marcate de oţelari, pentru care degetele de la o mână sunt de prisos. Şi poate dineurile oficiale, la care românii s-au simţit primiţi la masa bogaţilor, ca musafirii mai rupţi în coate din Est.
Singura echipă românească care a participat în Champions League şi nu a luat nimic, în afară de goluri, Oţelul, este acompaniată, în această ediţie a competiţiei, în galeria egală cu 0 puncte de Villareal şi Dinamo Zagreb. Cuvântul cheie al eşecului pe care l-a trăit Oţelul este zbatere, evident inutilă, zbatere pe bancă, la Dorinel, care s-a transmis, prin nevăzute fire către teren, şi care a născut miraculoasa cifră O.
Iar situaţia echipelor româneşti în Champions League este, precum culorile de pe tricourile campionilor României din această seară, albastră spre neagră, deoarece şansele de a mai participa la dineuri oficiale în faza grupelor sunt din ce în ce mai reduse.
Ca să treacă de tururile preliminare, echipele noastre ar trebui mai întâi să joace fotbal acasă, ca să poată emite pretenţii. Parcă retrăim senzaţia de prin 1996 sau 1997, când ne-am luat la revedere pentru vreo 10 sezoane de la cea mai importantă competiţie fotbalistică a Europei.
Benfica Lisabona sau, pe numele ei întreg, Sport Lisboa e Benfica, a fost înfiinţată în 1904. Clubul Oţelul Galaţi a apărut în 1964.
După cum se vede în fotografia de mai sus, deviza de pe emblema clubului portughez, care are doar în străinătate 14 milioane de suporteri, este E pluribus unum, expresie latină care înseamnă Din mai mulţi unul. Până în 1956 a fost deviza Statelor Unite ale Americii.
Oare care este deviza Oţelului? Dar deviza fotbalului românesc?
Singura echipă românească care a participat în Champions League şi nu a luat nimic, în afară de goluri, Oţelul, este acompaniată, în această ediţie a competiţiei, în galeria egală cu 0 puncte de Villareal şi Dinamo Zagreb. Cuvântul cheie al eşecului pe care l-a trăit Oţelul este zbatere, evident inutilă, zbatere pe bancă, la Dorinel, care s-a transmis, prin nevăzute fire către teren, şi care a născut miraculoasa cifră O.
Iar situaţia echipelor româneşti în Champions League este, precum culorile de pe tricourile campionilor României din această seară, albastră spre neagră, deoarece şansele de a mai participa la dineuri oficiale în faza grupelor sunt din ce în ce mai reduse.
Ca să treacă de tururile preliminare, echipele noastre ar trebui mai întâi să joace fotbal acasă, ca să poată emite pretenţii. Parcă retrăim senzaţia de prin 1996 sau 1997, când ne-am luat la revedere pentru vreo 10 sezoane de la cea mai importantă competiţie fotbalistică a Europei.
Benfica Lisabona sau, pe numele ei întreg, Sport Lisboa e Benfica, a fost înfiinţată în 1904. Clubul Oţelul Galaţi a apărut în 1964.
După cum se vede în fotografia de mai sus, deviza de pe emblema clubului portughez, care are doar în străinătate 14 milioane de suporteri, este E pluribus unum, expresie latină care înseamnă Din mai mulţi unul. Până în 1956 a fost deviza Statelor Unite ale Americii.
Oare care este deviza Oţelului? Dar deviza fotbalului românesc?
Comentarii