joi, 8 decembrie 2011

Cum se îmbrăcau învăţătoarele românce în 1882

Carte poştală din secolul XIX
Sursa foto: okazii.ro
Portul învăţătoarelor


Pentru vară:


1) Cămaşă de pânză de in sau de cânepă, simple sau amestecate cu bumbac, şi cu borangic, cu puţine cusături cu arnici; iar penttu zilele de sărbătoare, mai încarcate cu arnici sau mătăsuri, însă fără fluturaşi.
Croaiala cămeşii să fie cu mânecile creţe de sus de la bantă şi guleraşul să fie îngust de un deget, partea de jos a mânecilor va fi de asemenea înceţită în bantă.
2) Pieptar fără mâneci, de materie în mai multe iţe îesut din lână fină d-o singură culoare, simplă sau amestecată cu in, cânepă sau mătase de ţară. Lungimea până la brâu, şi scobit până în partea de sus a pieptului să se vadă cămaşa. Impregiurul marginilor va fi tivit cu şiret negru sau colorat, lăţimea şiretului va fi ca de un deget.
3) Minteanul cu mâneci de şiac subţire de  o singură culoare, tivit impregiur cu şiret negru sau materie de altă culoare croit comod sau pe talie, lungimea ca de pe 10 cm, peste brâu.
4) Încingătoarea de bete lucrate la ţară sau brâuleţ roşu de lână fină.
5) Fusta de lână subţire, d-o singură culoare sau cu vărgi d.o altă culoare, în sus orizontal sau de pânză, de cânepă ori de in, simple sau cu vergi colorate, , de la genunchi în jos cu cercuri cusute în flori cu lână sau mătăsuri de diferite culori, după cum se poartă în partea locului sau în celelalte regiuni din ţară.
6) Pestelcă sau vevelcă de pânză albă, de cânepă sau in, simplă sau vărgată în sens orizontal, peste tot sau numai de la genunchi în jos.
7) Fustă albă de pânză de cânepă ori de in, cu o simplă cusătură îngustă la poale cu arniciu.
8) O catrinţă cu două fote, una dinainte şi alta dinapoi, din materie de lână neagră în mai multe iţe şi numai cu un mic cerc colorat şi destrămat de 2 degete  în partea dejos sau învrăstate cu diferite culori şi ornate cu acul.
9) Ştergarul pentru cap (marama) sau vălnicul va fi cât mai simplu pentru zilele de de lucru, de pânză fină de in, iar pentru sărbători poate fi şi de bornagic. Domnişoarele învăţătoare nu vor purta maramă.
10) Sucmănaş de şiac subţire de o singură culoare, lungimea până aproape de genunchi, ornat la cusături şi extremităţi cu şiret subţire de lână, ca cele bărbăteşti, şi cu glugă.


Pentru iarnă:

Pânzeturile şi toate cele alte vestminte aceleaşi şi pentru iarnă, cu diferenţa de a fi unele mai groase şi căptuşite sau îmblănite, adăugându-se încă:


11) Peptar, cojocel sau bondiţă, fără mâneci, scurtă până la brâu, ornat cu mătăsuri, sau 10 cm, peste brâu.
12) Manta cu mâneci de forma celei fixate pentru bărbaţi, făcută din şaic sau flamuri (albă) ţesută în casă, lungă până jos şi cu glugă fixă sau portativă.


Notă: Fusta de la No. 5 cu pestelca de la No. 6 se vor purta în zilele de lucru, iar fusta de la No. 7 cu catrinţa sau cu fotele de la No. 8 mai mult sărbătoarea. 


13) Ghete fără gumelastic, ci încheiate cu şiret de lână colorat, Acestea pentru vară, iar pentru iarnă pot avea şi cisme cu carâmbi.


Atât la ghete, cât şi la cisme tocurile (călcâile) vor fi potrivite.


Ca semn distinctiv, învăţătorii şi învăţătoarlee vor purta o medalie de formatul şi dimensiunile stabilite de minister printr-un anumit regulament.




Aceste reguli sunt extrase din Monitorul oficial, nr. 46, din 27 mai 1882, sub titlul Regulamentul pentru stabilirea portului învăţătorilor şi învăţătoarelor şcoalelor din ţară. Costumul naţional devenea obligatoriu.

Niciun comentariu: