sâmbătă, 17 decembrie 2011

Moisei, Maramureş, în revista Caţavencii

O mică Elveţie: Moisei, Maramureş
Sursa foto: Oana Coman
Zi de zi apar dovezi neaşteptate ale brandului turistic pe care îl reprezintă comuna Moisei, din Maramureş. Cu două puncte de interes, Monumentul eroilor din 1944 şi Mănăstirea, Moiseiul reuşeşte să atragă atenţia celor care vor să recupereze o vârstă nealterată a umanităţii, în mijlocul unicei civilizaţii tradiţionale încă active din  Europa, Maramureşul, şi în special Maramureşul istoric.

Astăzi vă semnalez un articol apărut în revista Caţavencii, la 15 decembrie 2011, intitulat simplu Moisei, Maramureş

Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute, pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici, unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă:


Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea Vișeului, la Moisei.



Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare la troița din fața casei-muzeu Martirii de la Moisei în care, pe 14 octombrie 1944, 29 români şi trei evrei bănuiți de a fi partizani au fost închiși și mitraliați prin ferestre de către trupele horthyste în retragere. Înăuntru, prin camerele în care liniștea păstrează încă ecourile rafalelor de mitralieră, sînt expuse obiecte personale și fotografii ale victimelor. 



Peste drum, pe o colină, în marginea pădurii, sculptorul Vida Géza le-a ridicat un monument: 44 de trepte care duc spre 12 stîlpi de piatră dispuși circular. Doi dintre ei, cei de la intrare, au capete de bărbați tineri, ceilalți zece poartă măști tradiționale maramureșene, chipuri simbolice ale duhurilor din legendele locului. 


Gazda, nenea Toader, un moroșan țeapăn, încă verde, ne primește în căsuța veche, bătrînească, cu prispă și acoperiș de șindrilă, dintre șura cu lemne și saivan. De cînd și-a ridicat locuință nouă, pe asta a transformat-o în casă de oaspeți, pentru cei amatori de a trăi, măcar o zi, în ambianța simplă și curată a vetrei moșilor săi: sobă cu pirostrii, paturi acoperite cu scoarțe înflorate, oale de lut, ştergare și poze vechi pe pereţi. 

Pînă se încinge focul în sobă, ne încălzim cu o pălincă și ronțăim o pastramă de berbecuț. Mîine merem la Borșa: Țurai!


Niciun comentariu: