Moisei, Maramureş, în revista Caţavencii

-
O mică Elveţie: Moisei, Maramureş
Sursa foto: Oana Coman
Zi de zi apar dovezi neaşteptate ale brandului turistic pe care îl reprezintă comuna Moisei, din Maramureş. Cu două puncte de interes, Monumentul eroilor din 1944 şi Mănăstirea, Moiseiul reuşeşte să atragă atenţia celor care vor să recupereze o vârstă nealterată a umanităţii, în mijlocul unicei civilizaţii tradiţionale încă active din  Europa, Maramureşul, şi în special Maramureşul istoric.

Astăzi vă semnalez un articol apărut în revista Caţavencii, la 15 decembrie 2011, intitulat simplu Moisei, Maramureş. 

Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute, pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici, unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă:


Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea Vișeului, la Moisei.



Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare la troița din fața casei-muzeu Martirii de la Moisei în care, pe 14 octombrie 1944, 29 români şi trei evrei bănuiți de a fi partizani au fost închiși și mitraliați prin ferestre de către trupele horthyste în retragere. Înăuntru, prin camerele în care liniștea păstrează încă ecourile rafalelor de mitralieră, sînt expuse obiecte personale și fotografii ale victimelor. 



Peste drum, pe o colină, în marginea pădurii, sculptorul Vida Géza le-a ridicat un monument: 44 de trepte care duc spre 12 stîlpi de piatră dispuși circular. Doi dintre ei, cei de la intrare, au capete de bărbați tineri, ceilalți zece poartă măști tradiționale maramureșene, chipuri simbolice ale duhurilor din legendele locului. 


Gazda, nenea Toader, un moroșan țeapăn, încă verde, ne primește în căsuța veche, bătrînească, cu prispă și acoperiș de șindrilă, dintre șura cu lemne și saivan. De cînd și-a ridicat locuință nouă, pe asta a transformat-o în casă de oaspeți, pentru cei amatori de a trăi, măcar o zi, în ambianța simplă și curată a vetrei moșilor săi: sobă cu pirostrii, paturi acoperite cu scoarțe înflorate, oale de lut, ştergare și poze vechi pe pereţi. 

Pînă se încinge focul în sobă, ne încălzim cu o pălincă și ronțăim o pastramă de berbecuț. Mîine merem la Borșa: Țurai!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe