Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (XIV)
îmbrăţişaţi,
cu sufletele aşezate
pe iluzoriul pervaz al acestei
dimineţi,
suntem din altă piesă,
contemplând razele care cad
pe marginea ceştii de cafea,
ca nişte buze virginale
verdele lumii ţi se distilează
în ochi,
desenând inorogi de o clipă,
tolăniţi la umbra pleoapelor
tale rimelate,
din care se desprind
fâşii de realitate,
plasturi incolori,
lipiţi de un demiurg ameţit
pe coapsele voluptoase
ale orelor
care ni se scurg printre degete
răpuse de atâta frumuseţe,
braţele noastre se încolăcesc,
lăsându-ne pradă
delirului cărnii
Comentarii