Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (XIV)

îmbrăţişaţi,

cu sufletele aşezate

pe iluzoriul pervaz al acestei

dimineţi,

suntem din altă piesă,

contemplând razele care cad

pe marginea ceştii de cafea,

ca nişte buze virginale

verdele lumii ţi se distilează

în ochi,

desenând inorogi de o clipă,

tolăniţi la umbra pleoapelor

tale rimelate,

din care se desprind

fâşii de realitate,

plasturi incolori,

lipiţi de un demiurg ameţit

pe coapsele voluptoase

ale orelor

care ni se scurg printre degete

răpuse de atâta frumuseţe,

braţele noastre se încolăcesc,

lăsându-ne pradă

delirului cărnii