Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (IX)

Îmi flutură iar sufletul mahmur
La porţile palatelor de ceară,
Precum un prea nostalgic trubadur
Ce îşi aprinde ultima ţigară,

Chiar înainte de-a pleca departe,
Neras şi mirosind a whiskey prost,
În timp ce îl deschid, ca pe o carte,
Femei care îşi caut-adăpost

În mantia lui largă de o clipă,
Sub care veşnicia s-a-ncuibat,
Lăsând doar să mai bată din aripă
Iubirea ca un vultur devorat

Comentarii

Anonim a spus…
poezia pe care tocmai am lecturat-o ai compuso dupa ce am venit de la banchet,erai trist si atunci ca si acum,romantismul tau incurabil probabil devine bolnavicios,nu stiu exact doar banuiesc.iubesti dar nu esti rasplatit ca atare,pacat ca nu vedem si in jurul nostru,numai inbainte ne-am obisnuit sa privim,felicitariii poetule vesnic indragostit.

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă