luni, 20 octombrie 2008

sâmbătă, octombrie şi tu

poze în fân,

toamna ne bate pe umăr ştrengăreşte,

îngerii dorm striviţi sub petale de crin,

lumea din ochii tăi se iveşte.


plouă torenţial, cu trandafiri,

se botează

sufletele noastre în frunze, mocnind

sub această nelumească amiază


se zbate în ghearele zilei

clipa născută din clipă,

nu mai avem suflete,

trupul ne e

foşnitor de subţire aripă,

răvăşind şi ochi şi petale,

toamna apune în gleznele tale

Un comentariu:

lena_dalida68 spunea...

luni,tot octombrie si tot tu.............toamna,ce e?vine,pleaca,dar ce lasa in urma conteaza..............zambete fortate,priviri sagalnice si cuvinte mari spuse la apusul soarelui,dar unde sunt acei ingeri,care tremura de emotie cand toamna dispare?