duminică, 4 mai 2008

nicicând mai trist

avortează sângele meu întrebări
pe pajiştea hârtiei, de ocară,
ancore putrede, nefireşti depărtări,
mă îndrept istovit către seară

ninge peste sat ninsoare vulgară
ca peste-un trup dezgolit şi flămând,
mă simt roman, te simt de tot barbară
la hotarul dintre unde şi când

rimele dorm în cuibar înroşit,
visând un mesia al silabelor,
mi-e dor de sufletul tău, mirosit
cu nara fierbinte a sclavelor


Niciun comentariu: