Cuvânt înainte la cartea de poezie în curs de apariţie

-

Apariţia unei cărţi de poezie în peisajul literar contemporan pare un act sinucigaş, având în vedere intereseul din ce în ce mai scăzut al publicului pentru acest gen. De aceea, pe lângă dimensiunea idealistă a unei asemenea acţiuni, e necesar să configurăm şi o finalitate pragmatică.

Cartea de faţă reprezintă un proiect îndrăzneţ, construit pe două niveluri complementare de lectură: pe de o parte, lucrarea este un auxiliar didactic, care poate fi utilizat pentru iniţierea unui cerc de poezie, în ciclul liceal, iar pe de altă parte, se constituie că o operă de sine stătătoare, expresie a unei viziuni proprii asupra lumii.

Din punct de vedere didactic, lucrarea acoperă o diversitate de teme şi stiluri poetice, pe care le învesteşte cu originalitate, unele texte parodiind modalităţi de expresie sau concepţii estetice devenite clasice, autorul lăsându-vă plăcerea şi libertatea de a descoperi afinităţi. Liceanul va reuşi să utilezeze cartea de faţă ca pe un ghid, autorul asumându-şi rolul de maestru, conducând, asemenea lui Vergiliu, novicele prin infernul şi purgatoriul liric. Odată ajuns într-un punct maxim al evoluţiei poetice, ghidul părăseşte scena, lăsând locul originalităţii, o Beatrice angelică, care îl conduce pe deja iniţiatul învăţăcel în paradisul poeziei.

Din perspectivă literară, cartea de faţă ilustrează faptul că, indiferent de epocă, poezia rămâne o formă esenţială de a căuta desăvârşirea.

Astfel, volumul nu simbolizează decât ieşirea novicelui din pădurea întunecoasă, situându-l pe acesta la o răscruce de drumuri lirice surprinzător de pasionante, pe care autorul vă îndeamnă să le parcurgeţi, purtaţi pe aripile perenului Poesis, făuritor de lumi înăuntrul şi dincolo de graniţele lumii cunoscute.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe