o poezie din 1998( aveam 18 ani, eram colibri fani)

fluier cărunt,

mărturie că sunt

peste gânduri stăpân,

geme golul de plin,

împruncit ca un vis,

doarme versul nescris,

de smarald cusături,

sânge scurs peste guri,

lemn uitat şi flămând,

scorburi repezi de gând,

crestături în cuvânt.

în sublimul necesar,

pomii cruci de toamnă par.

Cineva, prin plânsul şters,

şi-a făcut aripi din vers

pe izvoarele ca doamne,

ierni în răstignite toamne,

fluturii goniţi din vis

zac pe sufletul închis