Catindatul dăbulenian: Io, Mircea...


Geoană, la răscruce
Sursa foto: gandul.info
Pentru acei cititori care se întreabă de unde atâta râvnă în analiza politică în ultimele zile pe blogul personal, o să dezvălui micul meu secret. Săptămânile trecute am primit drept cadou un analist politic de grădină, care, înfierbântat de aerul politicii noastre, execută cu briciul din dotare scurte analize politice pe coli A4. Nu are nici talia morală a lui Ion Cristoiu, nici pe cea de ardelean sadea a lui Iosif Boda, dar scrie percutant, mitraliind duios subiectele zilei. Astăzi consemnează apariţia unui nou punct pe harta geostrategică a politicii mondiale. Mi-a promis că nu va pune niciodată piciorul în studiourile ocupate de Monica Tatoiu.   


Atenţie, Obama! Fii cu ochii în patru, Medvedev (sau Mendeleev?)! Un nume de importanţă planetară s-a instalat voios în fotoliile nu prea moi ale geopoliticii universale. Era cunoscut mai mult prin producţia de lubeniţă, pe care fraţii noştri din oraşul din care răsare soarele pentru toţi românii o numesc pepene. Şi a devenit şi mai cunoscută în momentul în care Mircea Geoană a devenit senator. Senator de Dăbuleni.

Dăbuleniul, străveche vatră milenară, cum zice clişeul, nu are nicio vină că a încurcat iţele capitalismului de cumetrie săptămâna precedentă.

Marin Stancu, pepenarul lui Apostu
Sursa foto: Ora de Cluj
În primă instanţă, de judecată, o ştire a trecut aparent nerumegată, deşi ne-a fost oferită cu tot tacâmul, text, video şi  foto: şeful pepenarilor din Dăbuleni ar avea, în dosarul Apostu, acelaşi rang cu mai cunoscuta Aspazia. Marin Stancu, căci aşa îl cheamă, ar fi intrat nestingherit în garajul lui Apostu, oferindu-i primarului mici atenţii  mai mult sau mai puţin zemoase.

Al doilea eveniment care a adus Dăbuleniul în prim-plan a fost proclamaţia pe care ar fi rostit-o ieri Mircea Geoană în localitate, rivalizând cu Islazul paşoptist sau cu Ruginoasa CDR-ista.

Discursul lacrimogen a generat un nou profil de candidat: catindatul dăbulenian, care ne duce mai mult cu gândul la amestecul straniu dintre două personaje din Star Trek: klingonianul Worf şi Data. Nu este nici lipsit complet de sentimente, dovadă fiind lacrima vărsată în ziua precedentă, dar nici pământean nu se poate numi. Vrea să stoarcă votul cetăţeanului, căzând în şi murdărindu-se de ridicol.

Marin Stancu şi Mircea Geoană. Unul l-a înfundat pe Apostu, celălalt şi-a desfundat glanda lacrimală în văzul întregii naţiuni.

Parcă îl auzim pe nenea Iancu rostind, cu zâmbetul ironic în colţul  buzelor: La Dăbuleni, birjar, la Dăbuleni!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă