Elegia dimineţii fără muză, Aya Kato- Sleep traveller & Andrea Bocelli - Besame mucho

ROJO®artspace opening exhibition
e ceasul la care tramvaiele
destramă stele
în zori,
peticindu-le, mai apoi,
cu clavicule de îngeri căzuţi.
mă desprind anevoie
din crengile somnului,
parc-aş fi Absalom,
fugărit, din iubire,
de tatăl său, David,
ochii mi se deschid
ca nişte metafore prăfuite,
sunt singur în bezna parfumată
a cearşafului,
bucurându-mă, totuşi,
de o nouă zi în acest paradis provizoriu
destramă stele
în zori,
peticindu-le, mai apoi,
cu clavicule de îngeri căzuţi.
mă desprind anevoie
din crengile somnului,
parc-aş fi Absalom,
fugărit, din iubire,
de tatăl său, David,
ochii mi se deschid
ca nişte metafore prăfuite,
sunt singur în bezna parfumată
a cearşafului,
bucurându-mă, totuşi,
de o nouă zi în acest paradis provizoriu
Comentarii