I O, Mu, trec astăzi îngerii prin tine, ca printr-un câmp de crini, îmbietor, făcând iar tumbe largi, vânând suspine şi neştiind nici cât îmi e de dor, nici cât visez la răsuflarea-ţi caldă, uitată pe un colţ de canapea, în timp ce, melancolic, mi se scaldă sufletul gol în fluvii de cafea II Prea depărtată Mu, se scurge-n tine sufletul meu, cu tot ce are el boem şi singuratic şi rebel, izvorâtor de ceţuri şi lumine. III Trec, delicioasă ...